Cat de importante sunt dovezile pentru tandrete?
Filosofii, scriitorii, iubitorii de intelepciune au abordat aproape toate fatetele iubirii, dragostea romantica si cea erotica, iar tandretea au considerat-o ca fiind parte integranta a acestui concept filosofic. Sensibilitatea si tandretea au fost intotdeauna privite ca flori ale iubirii. Sageata lui Cupidon loveste pe multi dintre noi si experimentam trairi, sentimente ametitoare si totodata fermecatoare. Kant a conceptualizat iubirea ca o datorie morala, explicand ca ea nu poate fi un sentiment, pentru ca nu este in puterea noastra de a comanda emotii. Kierkegaard descrie iubirea atat ca o datorie, cat si ca o necesitate si o pasiune, iar sensibilitatea o descrie ca pe un copil jalnic si vitreg.
In cazul in care obiectivul nostru principal in viata este sa ne dezvoltam personal din toate punctele de vedere si nu numai sa facem achizitii cognitive, afective, fizice in mod mecanic, sa colectam informatii din lumea inconjuratoare si sa probam diferite experiente, atunci cu siguranta capacitatea noastra de sensibilitate si tandrete joaca un rol important. (Nu ne putem inchipui un scenariu in care tatal se intoarce acasa dupa o perioada petrecuta cu jobul in alt oras si nu isi vede fetita de 6 luni, fara a ne inchipui cum fetita il imbratiseaza si totul este cuprins de un sentiment de caldura si afectiune. Este cumva inscris in gena noastra scenariul acesta emotionant si, fara sa ne spuna cineva, ne vom gandi ca fetita isi va imbratisa tatal).
Aproape toti filosofii au cautat definitii pentru iubire. Perturbatiile din lumea interioara, complexitatea psihismului uman, au condus catre formulari mai clare sau mai vagi, imbracate de multe metafore. Cu toate acestea, imaginile care plutesc in minte in jurul valorii de sensibilitate implica intotdeauna o inmuiere a sinelui interior. In general, cand spunem sensibilitate ne gandim la o sensibilitate crescuta, iar in momentele de tandrete, sentimentele noastre sunt accentuate iar egoul si toate intrigile sale incep sa se topeasca.
Ce dovezi empirice exista pentru iubire, afectiune, tandrete?
Daca lumea materiala ar fi tot ceea ce exista, dragostea ar fi iluzorie. Dovezile deriva dintr-o viziune particulara asupra lumii si vietii si se afla in propria noastra minte. De aceea intalnim cupluri diferite, comportamente si valori de relatie diferite, atitudini, cerinte si interese diferite in viata in doi. O alta abordare a dragostei si tandretei intre parteneri implica modul in care aceste persoane ar trebui sa se refere la reciproc, in scopul de a obtine o armonizare a tuturor elementelor implicate, o implinire si o daruire pe plan afectiv, astfel incat sunt eliminate ambitiile egoiste sau actiuni separate de interesul celuilalt. Un principiu al iubirii este ca iubirea este esentiala pentru a evita haosul, degradarea, in care se poate afunda fiinta umana.
Tandretea poate fi incadrata de metafora ce poate fi mai incantatoare decat o intalnire a doua persoane ce sunt intru totul intr-o gandire si intr-o simtire…. Tandretea cuprinde atat iubirea cat si prietenia. A putea fi si prieten cu partenerul tau romantic este cu siguranta unul din cele mai placute fructe si pline de satisfactie ale vietii.
Capacitatile noastre innascute sunt uneori utilizate insuficient in aceasta dinamica a prieteniei.
De cate ori ogoliul ne-a pus piedici si ne-a tinut deoparte cand inima de fapt spunea altceva? De cate ori am aratat emotii de bunavointa, cand poate nu am simtit asta?
Prietenia este elementul ce amplifica bunatatea celuilalt printr-o generozitate gratuita. Trebuie sa simti mandrie in realizarile prietenului tau ca si cand ar fi ale tale. Tandretea face ca mandria, frica, speranta, castigul, pofta, ura sau alte sentimente umane sa fie acceptate, iar ca element al prieteniei, tandretea face posibila apropierea fizica si emotionala.
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala