Oligohidramnios sau lichidul amniotic: ce rol are?
Pe parcursul celor 9 luni de sarcina, fatul se dezvolta in mediul intrauterin, el fiind protejat de toti stimulii externi nocivi. In interiorul uterului, fatul pluteste intr-un lichid denumit lichid amniotic.
Rolurile lichidului amniotic
In primul rand, el protejeaza viitorul bebelus de mediul extern si il ajuta sa mentina o temperatura constanta. Cresterea si miscarile fetale sunt usurate in acest mediu lichid, permitand o dezvoltare rapida a sistemului muscular si osos. De asemenea, lichidul amniotic actioneaza ca un tampon cu rol in diminuarea vibratiilor acustice si absoarbe socurile traumatismelor fizice la care ar putea fi supus in timpul activitatii zilnice materne. De asemenea, el contribuie la dezvoltarea plamanilor, a tubului digestiv si a aparatului urinar. Totodata, lichidul amniotic constituie o bariera impotriva infectiilor.
Totul despre lichidul amniotic
Lichidul amniotic este format din 98% apa si 2% saruri si celule fetale. Pana in luna a 4-a de sarcina, el este produs de organismul matern. Din luna a 4-a, productia este preluata de fat, mai exact de rinichi, in compozitia lichidului amniotic intrand urina fetala. Fatul inghite cantitati de lichid amniotic care traverseaza tubul digestiv, ajung in rinichi si apoi iar in mediul intrauterin. De asemenea, pana in saptamana 20-25 de sarcina, pielea fatului, care inca nu este keratinizata, permite schimburi intre lichidul amniotic si tesuturile fetale. Cantitatea de lichid amniotic variaza in functie de varsta gestationala. Cantitatea medie este de 800-1000 ml, corespunzator la 36-37 de saptamani de sarcina.
Ce este oligohidramniosul?
Oligohidramniosul reprezinta o problema asociata sarcinii in care cantitatea de lichid amniotic este mult scazuta. Aceasta poate duce la dezvoltarea deficitara a plamanilor si chiar la moarte fetala. Oligohidramniosul afecteaza cca 4% din sarcini si este responsabil de o rata foarte crescuta a mortalitatii perinatale.
Cauzele pot fi:
– anomalii de tract urinar – agenezeie renala bilaterala, rinichi polichistic sau obstructii de tract urinar
– insuficienta placentara – frecventa in HTA indusa de sarcina si diabet gestational
– anomalii cromozomiale
– infectii intrauterine
– diverse medicamente
– RCIU asociata cu insuficienta placentara
– sarcina depasita cronologic – peste 42 saptamani apare insuficienta placentara
Cantitatea scazuta de lichid amniotic duce la compresia abdomenului fetal si la scaderea cursei diafragmului. La aceasta se asociaza o cantitatea mult scazuta de lichid care ajunge in plamani si conduce la hipoplazie pulmonara. Oligohidramniosul poate asocia si impregnare meconiala (semn de suferinta fetala), anomalii de conducere cardiaca, compresie de cordon ombilical, acidoza fetala.
In cazurile cu RCIU, gradul de oligohidramnios este de obicei proportional cu gradul de restrictie de crestere fetala si reflecta o insuficienta placentara. In aceste cazuri, si rata de mortalitate perinatala este mult crescuta. In cazul sarcinilor gemelare, poate aparea sindromul transfuzat-transfuzor, caz in care unul dintre feti va prezenta polihidramnios, iar celalalt oligohidramnios. Aceasta complicatie asociaza o rata crescuta de mortalitate si morbiditate fetala.
Printre semnele clinice se pot mentiona volum uterin scazut cu o inaltime a fundului uterin mai mica decat normal, parti fetale care proemina si constatarea ecografica a scaderii cantitatii de lichid amniotic.
Oligohidramniosul se defineste din punct de vedere ecografic ca AFI sub 7. Daca agenezia renala este cea responsabila pentru cantitatea scazuta de LA, atunci se pot constata ecografic si alte modificari si deformari ale fatului din cauza comprimarii excesive – sdr Potter. Uropatiile obstructive asociaza deformatii asemanatoare ca urmare a compresiei – facies plat, hipertelorim, micrognatie, deformari ale scheletului fetal, hipoplazie pulmonara, RCIU etc.
Diagnosticul
Diagnosticul este ecografic (constatarea unui AFI scazut). De asemenea, ecografic se pot constata si alte modificari/anomalii fetale asociate. Clinic, gravida va percepe miscari fetale diminuate, uter cu dimensiuni sub normalul pentru varsta gestationala. In cazul unei insuficiente placentare se pot face teste suplimentare pentru a depista cauza: teste pentru diagnosticul lupusului sistemiceritematos care provoaca infarcte placentare mediate autoimun, investigatii pentru excluderea sindromului HELLP sau HTA indusa de sarcina.
Tratament
In cazurile selectate se poate utiliza amnioinfuzia. Aceasta presupune instilatia intrauterina de clorura de sodiu izotona in trimestrul II sau in travaliu pentru a diminua suferinta fetala.
Daca fatul nu prezinta nicio anomalie, dar profilul biofizic este modificat ar trebui luat in considerare nasterea (bineinteles, in limitele in care o permite varsta gestationala).
Text: Dr Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
