Infectii genitale masculine
Infectiile genitale masculine pot aparea ca urmare a contractarii unor bacterii, virusuri sau fungi. Cele mai multe dintre aceste infectii fac parte din bolile cu transmitere sexuala (BTS), insa exista si infectii care pot afecta organele genitale prin alte modalitati de transmitere. Majoritatea infectiilor genitale sunt foarte contagioase, avand risc crescut de contaminare si infectare a altor persoane. Infectiile genitale neglijate pot duce la abcese, formatiuni pseudotumorale testiculare, afectarea scrotului si a glandului penian sau a prostatei.
De aceea, prezentarea la medic in momentul aparitiei simptomelor suparatoare este cruciala, pacientul beneficiind astfel de un diagnostic corect si de un tratament adecvat.
Cel mai frecvent intalnite infectii genitale masculine
Candidoza genitala
Una dintre infectiile des intalnite la barbati este candidoza genitala. Aceasta infectie este cauzata de o ciuperca – Candida albicans – si, desi simptomatologia este mai frecvent intalnita la femei decat la barbati, acestia din urma adesea nestiind ca sunt infectati, infectia cu Candida poate da complicatii severe si, in consecinta, trebuie tratata chiar si in absenta simptomatologiei.
Simptomele ce pot aparea includ senzatia de arsura sau mancarime, roseata, miros fetid, secretie uretrala modificata sau secretie alb-branzoasa, in special la nivelul pliurilor si santului balanopreputial. De asemenea, poate asocia durere la contactul sexual si dificultate la decalotare.
Factori favorizanti pentru aparitia infectiei cu Candida la barbati
Obezitatea, diabetul zaharat, imunitatea deficitara pot constitui factori favorizanti pentru aparitia infectiei cu Candida la barbati. De asemenea, temperaturile si umiditatea crescute pot favoriza infectia, mai ales in contextul unei igiene deficitare.
Tratamentul specific candidozei
Tratamentul specific candidozei consta in administrarea locala si/sau sistemica de antifungice, tratamentul ambilor parteneri fiind indicat.
Leziunile genitale (macule, papule, pustule, condiloame, leziuni ulcerative) sunt des intalnite in cazul infectiilor cu transmitere sexuala, acestea putandu-se regasi la nivelul glandului penian, zona pubica, scrot sau perineu.
Herpesul genital
Herpesul genital reprezinta o boala cu transmitere sexuala cauzata de infectia cu virusul Herpes simplex 2 (mai frecvent) sau Herpes simplex 1. Infectia herpetica se manifesta prin aparitia de vezicule mici si conglomerate la nivelul organelor genitale, care contin un lichid transparent si care sunt intens dureroase. Acestea se pot sparge, in special in timpul contactului sexual, riscul de contaminare a partenerului fiind foarte crescut.
Riscul de transmitere este crescut chiar daca pacientul nu prezinta niciun simptom sau leziune genitala, deoarece virusul poate fi dormant la nivelul pielii. De asemenea, nici folosirea regulata a prezervativului nu ofera protectie deplina vizavi de transmiterea infectiei herpetice. Totodata, riscul de suprainfectie bacteriana este crescut daca nu se respecta igiena locala, iar veziculele sunt sparte sau stoarse.
Veziculele se vindeca spontan in cateva zile sau saptamani, insa leziunile pot reaparea oricand.
Condiloamele genitale
Condiloamele genitale reprezinta leziuni frecvent intalnite la nivelul organelor genitale masculine din cauza infectiei cu HPV (Human Papilloma Virus), manifestandu-se sub forma de formatiuni plane sau conopidiforme, nedureroase, de aceeasi culoare cu restul mucoasei/tegumentului sau usor albicioase. HPV se transmite aproape exclusiv prin contact piele-piele – transmitere sexuala –, vaginal/anal/oral sau autoinoculare.
Zonele mai des afectate sunt tegumentele din zona pubiana si perianala, dar HPV poate afecta si cavitatea bucala sau laringele/faringele. Leziunile pot aparea la saptamani, luni, chiar si ani de la contactul sexual infectant.
Pe langa condiloame, HPV-ul poate determina la barbati aparitia cancerului penian, cancerului anal, cancerului prostatic sau cancerului orofaringian. Odata depistate leziunile condilomatoase, este important ca ele sa fie indepartate prin excizie chirurgicala, cauterizare, aplicarea de solutii topice sau crioterapie. Totusi, tratarea si disparitia lor nu semnifica eradicarea completa a HPV, pacientul putand transmite in continuare virusul.
Chlamydioza
Chlamydioza este o infectie frecvent intalnita la barbati, fiind provocata de o bacterie gram negativa – Chlamydia trachomatis. Poate cauza infectii oculare, infectii genito-urinare si limfogranulomatoza veneriana – complicatie rara, caracterizata prin leziuni ulcerative genitale si adenopatii. La barbati, infectia cu Chlamydia se poate manifesta prin durere perineala, prostatita, secretie uretrala purulenta, disurie, edem si durere testiculara. Uneori, infectia poate fi acompaniata de febra. Tratamentul antibiotic trebuie instituit cat mai precoce. Se recomanda testarea partenerei si tratament daca este cazul.
Sifilisul
Sifilisul este o infectie cu transmitere sexuala, cauzata de Treponema pallidum. Evolutia naturala a infectiei este in patru stadii. Stadiul primar este grefat de aparitia unei leziuni ulcerative – sancru –, localizate, de obicei, la nivelul penisului, nedureroasa, insotita de adenopatii locale (inghinal), cu extindere axilara si/sau claviculara (colierul venerei).
Aceste leziuni se vindeca de la sine in cateva saptamani, uneori putand lasa in urma o cicatrice fina. Stadiul secundar debuteaza la cateva saptamani de la leziunea primara prin eruptii cutanate, stare generala alterata si ulceratii de mucoase. Eruptia intereseaza in special palmele si talpile. Si acestea se vindeca de la sine in cateva luni. Aceste stadii sunt urmate de stadiile 3 si 4 cu manifestari sistemice grave. Tratamentul instituit cat mai rapid este esential.
Uneori, leziunile de organe genitale masculine pot lua forma unor dermatite, psoriazis, molluscum contagiosum sau alte infectii care nu se transmit pe cale sexuala.
Aparitia oricarui simptom suparator sau leziune genitala, la oricare dintre cei doi parteneri, trebuie sa fie urmata de consultul medical de specialitate cat mai curand posibil. Autotratamentul poate duce la ingreunarea diagnosticului si la aparitia de complicatii posibil severe.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie