Endometrita puerperala
Endometrita puerperala este o infectie post-partum, fiind forma cea mai frecventa de infectie puerperala. Localizarea este initial la nivelul plagii placentare, la decidua si la miometrul adiacent. In literatura de specialitate, endometrita puerperala este citata si ca endomiometrita, endomiometrita sau endoparametrita, care sugereaza o implicare in acest proces si a miometrului.
Cel mai important factor de risc pentru aparitia endometritei este calea de nastere: rata prezentarilor la spital cu endometrita post-partum este mai mare in cazul cezarienei, in comparatie cu nasterea vaginala.
Cum se manifesta infectia clinic
Clinic, infectia se manifesta la 3-5 zile post-partum, asociaza febra 38-39 ºC, frison, alterarea starii generale, tahicardie, cefalee, inapetenta. Febra si frisoanele sugereaza bacteriurie. Femeile acuza adesea dureri pelviabdominale, iar la examenul fizic se constata o sensibilitate a parametrilor, uter marit de volum, subinvoluat, lohii urat mirositoare, fetide de cele mai multe ori, fara alta dovada de infectie. Leucocitoza poate varia intre 15.000 si 30.000 celule/ml, dar in cazul operatiei cezariene, nivelul leucocitelor este mai mare.
Endometritele se produc mai frecvent dupa travalii cu membrane rupte, resturi placentare sau membrane in uter, multiple controale manuale sau tacte vaginale. Metritele post-nastere spontana sunt foarte rare, in procent de 1-2%, in comparatie cu nasterea prin cezariana. Extractia manuala a placentei creste rata endometritei puerperale. In cazul nasterii prin operatie cezariana, profilaxia perioperatorie cu antibiotic in doza unica a scazut incidenta si severitatea infectiilor postoperatorii.
Forme particulare
Sunt descrise forme particulare de endomertrita, cum este cea gonococica care apare la 5-6 zile de la nastere cu lohii purulente galben-verzui, infectii cu streptococ de grup B care au cauzat soc toxic, punand in pericol viata pacientelor.
Cele mai frecvente bacterii responsabile de infectiile tractului feminin sunt reprezentate de bacterii aerobe: coci gram pozitivi (Streptococi grup A, B si D, enterococul, Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermidis), bacterii gram negative (Escherichia Coli, Klebsiela, Proteus), gram variabile (Gardnerella vaginalis), altele (Mycoplasma, Chlamydia, Neisseria gonorrhoeae) si bacterii anaerobe: coci (Peptostreptococcus, Peptoccus), altele (Clostridium, Fusobacterium, Mobiluncus). Organismele aerobe si anaerobe au fost identificate la 63% dintre paciente, anaerobe la 30% si doar aerobe la 7%. Bacteriile ce se gasesc in mod normal in vagin si cervix, in timpul travaliului au acces catre lichidul amniotic, iar dupa nastere, acestea invadeaza tesutul devitalizat de la nivelul uterului.
Endometritele post-nastere prin operatie cezariana au o evolutie mai putin zgomotoasa, tabloul clinic fiind estompat de tratamentul antibiotic.
Tratamentul endometritei
Daca endometrita a aparut dupa o nastere vaginala, tratamentul initial se poate efectua in ambulator cu antibiotice orale. Atunci cand infectia este moderata sau severa, este indicat terapia intravenoasa cu un antibiotic cu spectru larg. Ameliorarea simptomelor este de 90% in primele 48 pana 72 de ore, iar daca pacienta este afebrila, se poate externa dupa 24 ore.
Trebuie avut in vedere ca endometrita se poate complica, generand forme grave de infectie, precum miometrita si gangrena uterina.
Text: Dr. Andreea Hetea, Obstetrica-Ginecologie