Tumori anexiale

In ginecologie, anexa reprezinta regiunea proximala a uterului (ovar, trompe, pachet vascular, ligamente, tesut conjunctiv). Patologia acestei regiuni poate fi data si de intestin, organe retroperitoneale, metastaze.

Ovarul functional produce anual in jur de 6-7 chisturi foliculare. In cele mai multe cazuri, aceste chisturi functionale sunt autolimitate si se remit pe durata unui ciclu menstrual normal. In situatii rare, chistul persista sau se mareste. In acest moment, reprezinta o masa anexiala patologica. Deoarece ovarele produc chisturi fiziologice la femei aflate la varsta fertila, probabilitatea unui proces benign este mai mare la femeile de varsta reproductiva. In contrast, prezenta unei mase anexiale inainte de pubertate si la femeile in postmenopauza sporeste riscul de etiologie neoplazica.

Avand in vedere etiologia vasta, diagnosticul diferential al maselor anexiale este complex si se face in functie de varsta. Cea mai mare temere in fata unei formatiuni anexiale este posibilitatea ca aceasta sa fie maligna.

Formatiunea anexiala apare la orice varsta, inclusiv in copilarie, poate fi simptomatica, poate fi descoperita accidental, poate avea regresie spontana sau poate necesita interventie chirurgicala in scop diagnostic sau terapeutic. Medicii trebuie sa evalueze un proces patologic utilizand informatii clinice si radiologice si beneficiul unei interventii chirurgicale.

Tumori anexiale in premenopauza:

1. Chist folicular: are dimensiuni < 2,5 cm, este, in general, asimptomatic;
2. Sindromul ovarului polichistic: se asociaza cu obezitate, hirsutism, anovulatie (menstruatii abundente, infertilitate) si ovare cu > 12 foliculi;
3. Sarcina extrauterina − amenoree, sangerare vaginala, test de sarcina pozitiv;
4. Etiologie inflamatorie: hidrosalpinx/piosalpinx, abces tuboovarian sau apendicita/abces diverticular;
5. Tumori ovariene benigne: chistadenom mucinos/seros, endometriomul – durere pelvina, dismenoree, dispareunie, niveluri crescute de CA 125, chist dermoid ce poate contine dinti, par, sebum, fibrom ovarian;
6. Tumori ovariene maligne: masa anexiala complexa, uni sau bilaterala, bogat vascularizata, uneori acompaniata de ascita;
7. Fibrom uterin: fibromul posterior pediculat poate mima o tumora ovariana;
8. Tumori paraovariene: foarte rare, greu de vizualizat ecografic, majoritatea chisturilor paraovariene sunt benigne, se confunda des cu patologia ovariana. Cea mai frecventa este hidatida Morgagni – formatiune chistica cu perete translucid si continut seros atasata de fimbriile tubare.

Tumori anexiale in postmenopauza:

In menopauza, incidenta tumorilor maligne creste, 30% din formatiunile anexiale fiind maligne. Tumorile ovariene descoperite in menopauza ar trebui considerate maligne pana la proba contrarie:

1. Tumori benigne: chistadenom, leiomiom, endometriom, hidrosalpinx, diverticulita (femeie in varsta, cu febra, durere in fosa iliaca stanga, masa pelvina la ecografie);
2. Cancerul ovarian: cel mai frecvent − chistadenocarcinom seros papilar.

Se insoteste clinic de pleurezie, ascita, masa abdominala, adenopatii si de simptome gastrointestinale precum dispepsie, satietate precoce, anorexie, constipatie si balonare, rar apar sangerarea postmenopauzala, durerea pelvina sau secretia vaginala modificata. Ecografic, se constata o masa anexiala complexa, uni sau bilaterala, uneori acompaniata de ascita.

Text: Dr. Tania Dobre
Medic rezident obstetrica-ginecologie