Superstiţii româneşti. Da sau ba?
Românii sunt foarte superstiţioși. În fiecare familie există un set de superstiții care se respectă cu sfințenie, sau există măcar un eveniment ieșit din comun a cărui explicație este dată printr-o superstiție.
Ce este, de fapt, o superstiție?
Superstiția este, de fapt, o rămășiță din gândirea străbunilor noștri, transmisă din generație în generație. Oamenii de rând nu aveau cum să cunoască explicațiile științifice ale unor fenomene, așa că, apelau la explicații din străbuni care să ii liniștească. De asemenea, prin respectarea acestora, oamenii simțeau că au totuși puțin control asupra existenţei lor și puteau justifica situații neplăcute.
Majoritatea superstițiilor au rădăcini în magie, vrăji, spiritualism, miracole, viziuni, etc. De aceea, pentru o persoană care trăiește în epoca actuală, majoritatea nu sunt decât o adunătură de aberații.
Care sunt cele mai comune superstiții româneșți?
- Când dai împrumut acul cuiva, trebuie înfipt în ceva, și de acolo să fie luat de acel cineva, căci altfel e semn de ceartă;
- Căsnicia făcută în luna Mai ‘nu ține’;
- Nu se taie unghiile copilului până nu face 1 an, altfel devine hoț;
- Dacă te mănâncă palma stânga iei bani, dacă e dreapta, dai bani;
- Omul cununat nu mănâncă pe vatra cuptorului, altfel rămâne văduv;
- Femeia gravidă trebuie să mănânce tot ce poftește, altfel moare copilul;
- Dacă stai pe colțul mesei, nu te mai căsătorești;
- Se considerea că cel care fura păsări, va ajunge să numere toate penele pe lumea cealaltă. Apoi o pală de vânt împrăștie fulgii și trebuie să o ia de la capăt;
- De Paști, trebuie să porți haine noi pentru a avea noroc tot anul;
- Femeia însărcinată nu trebuie să fure (în special fructe) pentru că altfel copilul se naște însemnat;
- Marți are mai multe ceasuri rele;
Superstițiile legate de pisici negre, trecerea pe sub scări sau idea cum că, Vineri 13 e zi cu ghinion, nu sunt românești. Superstițiile românilor sunt concepute în mod special sub influența religiei Ortodoxe, care încerca prin orice mijloc să țină oamenii departe de păcat și comportament lipsit de decenţă, dar și a femeilor din sate care făceau descântece. În orice caz, nu există superstiție românească a cărei explicație să se justifice și în Biblie.
Care este explicația psihologică a superstițiilor?
Oamenii simplii, de la sat, aveau nevoie să își explice anumite fenomene sau să justifice cumva lipsa nesanşei din viața lor. În cazul tragediilor și a morţilor subite, le era mult mai simplu să accepte că există un vinovat care a cauzat decesul decât să accepte că ar putea fi vina lor.
De ce unii oameni încă cred în superstiții?
Deși în zilele noastre avem la îndemână toate informaţiile pentru a explica științific unele superstiții, oamenii încă cred în ele cu o pondere mai mare în mediul rural, de unde au izvorât majoritatea. Oamenii încă cred în superstiții pentru că fac parte din identitatea noastră strămoșească, alături de tradiții.
Faptul că ne ştim datinile, ajută să nu ne pierdem identitatea românească chiar dacă nu mai credem orbește în ele. Există multe tradiții care nu mai au sens în epoca noastră, dar e plăcut să retrăieşti experiențele străbunilor. Alți oameni cred orbește în superstiții pentru că așa au fost crescuți și li s-a spus că orice superstiție se îndeplineşte.
De ce unele superstiții par să se îndeplinească?
Unele superstiții par să se îndeplinească pentru că există probabilitatea mare ca evenimentul prevestit de superstiţie să se îndeplinească și pentru că oamenii au o mare putere de autosugestie. De exemplu, dacă pleci de la ideea că marți o să fie o zi cu ghinion, ori ți se va părea orice eveniment dramatic, ori chiar vei atrage evenimentele neplăcute.