Întrebări incomode ale copilului? Iată ce îi poţi răspunde!

Curiozitatea copiilor este dovada că sunt sănătoși, activi și inteligenți, iar cu ea, vine și o serie de întrebări cât se poate de incomode, iar cei mici au și un talent surprinzător de a adresa întrebările în cele mai nepotrivite momente.

Cum ne pregătim pentru întrebările copiilor?

Cheia unui răspuns natural, autentic și corect în cazul întrebărilor stânjenitoare, este adevărul. Dacă copilul știe că i-ai oferit adevărul, chiar și la cele mai dificile întrebări, te validează ca părinte de încredere și îl validează și pe el ca om pe care tu îl consideri matur, demn de încrederea ta.

Normal, o minciunică ici-colo este varianta ușoară și rapidă, dar copilul merită să știe adevărul, uneori adaptat mult vârstei lui. În plus, în unele momente, copilul te poate verifica. Poate deja știe răspunsul, iar faptul că tu, ca părinte, îl minți, îl face pe cel mic să creadă că îl vei minții mereu, deci întrebările stânjenitoare, dar foarte importante, nu ți le va adresa tie, iar alternativele poate nu îi doresc binele copilului tău așa cum o faci tu, sau nu sunt de încredere.

Pentru a fi pregătit trebuie să citești mult, să discuți deschis cu alți oameni și să fii pregătit să recunoști atunci când nu știi, iar copilului să îi spui asta.

Care sunt cele mai comune întrebări stânjenitoare?

• De unde vin copiii?

Această este întrebarea care îi blochează cel mai frecvent pe adulți. Răspunsuri ca ‘Îi aduce barza’ sau ‘Îi luăm de la maternitate’ sunt o lipsă de respect pentru copil, iar când vor afla adevărul, o să fie un șoc și o dezamăgire. Răspunsul trebuie adaptat în funcție de vârstă, cu toate astea, încă din primele momente ale vieții, copilului trebuie să i se spună denumirile anatomice ale organelor reproductive și să știe diferenţele între fetițe și băieței. Acest aspect este fundamental pentru a pregăti terenul pentru o astfel de discuție.

În funcție de vârstă, unele răspunsuri simple sunt suficiente pentru a mulțumi curiozitatea copiilor. Părinții pot spune că bebelușii vin din burtica mamei, că mami și tati au avut multă iubire și așa a apărut bebelușul, că tatăl a pus o sămânță în burtica mamei, că o sămânța de-a tatălui pe nume Spermatozoid s-a întâlnit cu oul mamei, Ovul și din ele s-a format Embrionul. Nu va sfiiţi să oferiți denumiri anatomice complexe. Sexul este un act normal, prin care se fac copiii, iar rușinea sau dezgustul afișat de părinte îl pot face pe copil să creadă că este o rușine că el a fost conceput sau să îi afecteze viața sexuală ca viitor adult.

• De ce mor oamenii?

Una dintre cele mai dureroase întrebări, dar cu o importanţă vitală în înțelegerea celui mic față de ideea de viață. Răspunsul la această întrebare poate oferi confort emoțional în cazul morții unui om important din viața copilului, sau îl poate pregătii pentru discuții mai grele și întrebări dificile din viitor. Religia poartă un rol important pentru mulți părinți, iar aceștia se pot folosi de explicății divine pentru a justifica moartea, dar corect este să li se explice și ce se întâmplă concret cu trupurile oamenilor după ce aceștia mor.

Răspunsul cel mai simplu este că oamenii mor pentru că așa se încheie un ciclu de viață. Oamenii și toate ființele vii, se nasc, trăiesc și mor, adică trupul lor nu mai poate susține viața (în cazul morții de bătrânețe) sau a fost rănit prea rău (boală sau accident). Pentru astfel de întrebare pregătiți copilul arătându-i insecte care au murit, pui căzuți din copac, puteți explica de ce e important să purtați centura în mașină. Toate cu calm și cu naturalețe.

• De ce arată așa?

Cu siguranță, orice părinte a pățit ca al sau copil să ridice degetul sau să se holbeze la o persoană a cărui aspect i se părea ciudat. Este stânjenitor pentru ambele tabere, iar răspunsul tău poate reduce din stanjeneala situației. În primul rând, copilului trebuie să i se  arate imagini cu cât mai multe tipuri de oameni. Oameni a căror piele are altă culoare, oameni cu handicap, oameni care se îmbracă în diferite stiluri. Există nenumărate cărți despre diversitate, iar ele nu trebuie să lipsească din bibliotecă.

În al doilea rând, în niciun caz nu trebuie să judeci sau să jignești pentru că cel mic preia reacția ta și o consideră normalitate.

Ce facem dacă nu știm cum să răspundem întrebărilor incomode?

Există întrebări ale căror răspunsuri nu le știm, iar copilul trebuie să șție că nu e nicio rușine să nu cunoşti toate aspectele, dar îi poți răspunde că te vei documenta și îi vei răspunde. Este important ca mereu să te întorci cu un răspuns, chiar dacă crezi că cel mic a uitat.

În plus, majoritatea deținem un smartphone cu internet, și puteți căuta răspunsuri împreună pe site-uri avizate. Cu ocazia asta îi arăţi care informații de pe internet sunt valide și care nu sunt.