Ai de toate…și totusi!
”Tot ceea ce facem, ce gândim, vorbim, auzim, dobândim, posedăm, nu este altceva decât o anumită scară pe care ne urcăm, din ce în ce mai mult, spre a ajunge cât mai sus fără să putem atinge vreodată suprema treaptă:” Comenius.
Ai avut vreodată sentimentul că ai tot ce îți trebuie, ca viața ta este perfectă, dar totuși lipsește ceva?
Nu cred că există om care să nu își dorească mai mult…unii chiar mult mai mult poate decât ar fi necesar!
Ce căutam de fapt? Ce ne trebuie ? Care sunt de fapt nevoile primare, pe care le-am uitat în goana noastră după mai mult?
E un gol, un ingredient vital ce lipsește din interior, parte esențială a unei dezvoltări armonioase și echilibrate.Viața cotidiană actuală, produce stimulare continuă, ești obligat să iei decizii rapide dintr-o varietate infinită de opțiuni posibile. Adesea, luarea unei decizii te face să te simți inconfortabil, să nu fii în largul tău…
Jean Buridan, preot și filozof francez care a trăit în perioada medievală (1300-1358), comentează multe dintre scrierile lui Aristotel, devine celebru prin fabula cu măgarul, denumită de unii, Paradoxul lui Buridan. În aceasta fabula, Buridan avându-l exemplu pe Aristotel, așează un măgar înfometat la distanțe egale de două găleți cu aceeași cantitate de ovăz, una în dreapta și una în stânga, măgarul având două opțiuni identice, dar, nehotărându-se la care dintre cele două să se ducă, moare de foame. Încă de acum aproximativ 700 de ani în urma, Buridan și-a dat seama că există un pericol în a avea mai multe opțiuni. Azi, avem mult prea multe!
Nu este ușor sa alegi, să optezi…Permanenta căutare a unui alt stimul te pune de multe ori în imposibilitatea de a fi bine cu tine. Sentimentul că ceva, ceva lipsește este cu noi permanent.
Poate că îți dorești contacte umane autentice? Pentru ca fiind preocupat de bunăstare materială scapi din vedere de multe ori partea umană, uiți de familie, de prieteni. Ei sunt acolo, impresia ta este ca toate se îmbină perfect, însă undeva există o fisură. Ceva-ul acela care te face să te gândești ca totul nu este de fapt totul…
Îți dorești ca viața să aibă sens și scop: nu uiți cumva să ai contact cu natura? Să-ți valorifici timpul în relație cu familia, să ai un timp de calitate alături de ei? Să faci ceva și pentru ceilalți? Pentru comunitatea din care faci parte? Poate că sentimentul de ”altceva” pierdut, vine din iubirea față de ceilalți, pe care îi abandonezi, sperând zadarnic că vor înțelege și că tu faci și vrei totul pentru ei?
Dispare cumva încrederea în tine? Câștigând ceva, în fapt, trebuie să fii conștient că pierzi…altceva. Nu se poate altfel! Așa funcționează universul- ca o imensă balanță care încearcă să păstreze echilibrul universal!
Ești îngrijorat, anxios? Ți-e teamă că mâine ar fi posibil ca acest tot, să nu mai fie? Nu mai știi în cine să ai încredere? Cei din jurul tău se pot transforma și ei în doritori de mai mult? Apare invidia? O poți gestiona? Un proverb japonez spune că frica este atât de mare pe cât îi permite mintea să fie!
Îți faci griji pentru siguranța ta? Sau a celor dragi? Ajunge să te incapaciteze, începi să pierzi controlul, ceea ce este rău pentru stima de sine. Nu te simți ca și cum ai reuși, ci dimpotrivă! Nu mai poți savura frumusețea zilei, a clipei…
Sfaturi? Cine poate da sfaturi despre cum să te simți tu bine? Sau să te simți mai puțin golit interior?
B.Schwartz în cartea Paradoxul alegerii, spune că fericirea nu se poate manifesta în societățile în care există o abundență exagerată a alegerilor. Nu cred că există soluții care pot fi aplicate pas cu pas. Conștientizarea acestei stări este un prim pas către a găsi calea potrivită. Dacă suntem în stare să fim conștienți că nu ceilalți sunt responsabili de propria noastră fericire e deja un pas către direcția potrivită. Dacă încetezi să vrei sa devii Dumnezeu, să atingi treapta supremă și să te bucuri de ceea ce ai, umplând acel gol, cu iubirea din jurul tău, dăruind la rândul tău iubire, vei fi poate un pic mai…fericit? Poate că este necesar să îți faci o listă de priorități, o scală de valori la nivel emoțional care să te facă pe tine, OMULE, împlinit, să dispară sentimentul de gol, sau măcar să fie diminuat așa încât să poți trăi frumos. Învață să-ți exprimi emoțiile, să găsești persoane potrivite care te pot înțelege și care te acceptă necondiționat. Iar primul tău aliat care te acceptă necondiționat, ar trebui să fii tu însuți.
Citeste si Lucrurile bune se intampla cand te astepti mai putin
