Timpul sau oamenii omoară iubirea?
”Cu cât vrei sa te iubească, cu atât și tu mai mult trebuie să iubești, că dragostea e temeiul omenirii!” IUBIREA! Atât de des folosit acest cuvânt și totuși ce sentiment minunat! Îl stăpânim cu mare greutate, ne e dificil să îl așezăm în cuvinte potrivite pentru a-l defini…Contextul este atât de larg pentru acest cuvânt și totuși noi, oamenii, încercăm să îl limităm…
A fost scris, cântat, recitat, spus, analizat, disecat, de către toți începând cu marii filozofi și până la cea mai umilă persoana, care a spus sau a auzit măcar o data în viața cuvântul iubire..
Iubirea, conform DEX-ului este un sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva. Ea reprezintă esența condiției umane ea fiind punctul de legătură, liantul oricărei colectivități, modalitate primordială pentru comunicare, înțelegere, apropiere intre oameni.
Așa cum în absenta luminii, în întuneric nu crește nimic, în absenta iubirii, specia umana nu ar fi putut exista, pentru ca opusul ei – ura, nu poate să construiască, doar distruge.
Iubirea, prin tot ceea ce ne face să trăim, prin bogăția ei de sensuri, chiar traumatizante uneori, este un sentiment uman atât de complex, atât de necesar existenței noastre.
Oamenii sunt cei care omoară iubirea? Sau timpul? Ce întrebare grea…
Oricât de mult am vrea să spunem că nu, iubirea capătă odată cu trecerea anilor, diverse accente, de la modul de exprimare la modul de relaționare. La începutul relației, partenerii au unul față de celălalt o grijă palpabilă aproape, se respectă în ceea ce spun și în ceea ce gândesc, comunică sincer, constant, își împărtășesc ideile, nevoile, dorințele, preocupările, se susțin moral unul pe altul, încearcă să evite pozițiile de dominație și țin să echilibreze planurile în care ei sunt actori principali. Iau decizii în comun, atunci când își întemeiază o familie, se ajută reciproc și participă activ la creșterea copiilor și la bunăstarea familiei și în momente de viața dificile, se sprijină reciproc pentru a le depăși mai ușor; pot trece ușor peste conflictele apărute, folosesc un limbaj calm, civilizat și respectându-l pe celălalt, încearcă sa vadă situația din ambele părți; se evită ironiile, jignirile, și se învață iertarea atunci când unul din parteneri derapează de la un limbaj civilizat. Este important de asemenea păstrarea modului de comunicare prin afecțiune, considerație, valorificare a personalității partenerului și a reușitelor lui, și nu în ultimul rând exprimarea romantismului, a sensibilității spiritului.
Ne pierdem pe noi și pe cei de lângă noi uitând să ne comunicăm nevoile esențiale, uitând să împărtășim bucuriile, uitând să ne bucuram de lucrurile simple, nu ne mai respectam, nu ne mai alinăm durerile, nu ne mai povestim gândurile, nu ne mai împărtășim ideile…Și dacă întâmplător, ne mai trezim… renaștem iar și ne aducem aminte cât de frumoasa poate fi viața…
”Dacă dragoste nu este, nimic nu este!”, scrie în Cartea Cărților. Imaginează-ți o floare…cea mai frumoasa de pe pământ….și pune-i numele IUBIRE. Acum privește-o! Ce crezi că-i trebuie pentru a înflori, pentru a crește, pentru ca tu să te bucuri de frumusețea ei cât mai mult? Să o hrănești, să o uzi, să o îngrijești, să îi arăți LUMINA – a soarelui, a sufletului tău….să-i vorbești chiar, să-i și cânți uneori, să o privești cu drag…să nu-i faci rău…să uiți de tristețe când ești aproape de ea, să te bucuri de ea…să o lauzi, să-i spui că este frumoasă, să-i spui cât valoare are pentru tine…..și în acest mod, te asigur că vei putea privi cea mai frumoasă floare care poate exista vreodată pe pământ!
Dar, uitând de toate cele de mai sus, IUBIREA se usucă, se veștejește…și moare în absența LUMINII – a soarelui…a sufletului tău.
IUBIREA are nevoie de hrană! Să nu uiți că dacă iubești azi și crezi că iubirea poate învinge totul, iar tu nu faci nimic, aceste lucruri se întâmplă. Nu, nu poți avea iubire fără să știi să lupți pentru ea, fără să muncești să o faci să crească, să înflorească, să o vezi în toată splendoarea ei, dându-ți speranța. Pentru că atunci când tu iubești, lumea din jurul tău se schimbă, totul are un alt înțeles, pentru că iubirea este VIAȚĂ. Când uiți să iubești, atunci iubirea moare și da, TU OMULE, ești responsabil de moartea iubirii tale. Timpul are rolul lui dar, după cum știm, timpul este …relativ. Nu putem da vina pe…TIMP, că noi ne-am pierdut în probleme, în stresul cotidian și am uitat să trăim, sa ne bucuram de soare…si de floare.
Așa ca acum îți poți răspunde la întrebarea dacă timpul…sau oamenii omoară iubirea….
