Bruxismul la copii
Bruxismul este adesea confundat cu scrâșnitul din dinți, iar de multe ori, părinții ignoră acest comportament, deși efectele, dar mai ales cauzele, pot fi devastatoare. Atenția la acest detaliu îi poate crește copilului calitatea vieții prin rezolvarea situațiilor ce declansează aceasta afecțiune.
Scrâșnitul din dinți versus bruxism
Diferența majoră dintre cele două o reprezintă durata și intensitatea. Dacă scrâșnitul din dinți se produce ocazional, în episoade rare, care vin și trec fără alte implicații, atunci putem respira ușurați, fiind vorba de ceva ușor, care s-a reparat de la sine și care datorită duratei reduse, nu a avut efecte negative pe termen lung.
În schimb, bruxismul are efecte negative: scade calitatea somnului, distruge dantura, supra solicită articulațiile gurii și crează frustrare. Cel mai adesea, bruxismul se manifestă noaptea, în timpul somnului profund, iar în situațiile grave, poate să se manifeste și în timpul zilei, când copilul este prins în joacă sau trece printr-o situație cu mare încărcătură emoțională. Cei mici nu au control asupra acestei reacții, nu sunt conștienți de manifestarea ei, dar pot recunoaște că au dureri și îi incomodează.
Care sunt cauzele bruxismului?
Bruxismul are două cauze principale: una este fiziologică, alta psihică. Ortodonții consideră că bruxismul este datorat dezvoltării dentiției și a durerii creșterii, în timp ce psihologii consideră că bruxismul este metoda prin care copiii își manifestă o anxietate, o teamă sau o refulare. În timp ce ceea ce ține de ortodonți se rezolvă cu trecerea timpului sau cu o gutieră purtată la somn, cauzele psihologice ce favorizează apariția bruxismului se tratează în mai mult timp, cu multă delicatețe și atenție.
În general, copiii care suferă de bruxism sunt adesea reduși la tăcere, li se spune permanent să tacă sau au de ascuns ceva prea rușinos, prea dureros, iar când cenzura de peste zi este înlăturată prin somn, reușesc să „vorbească„ prin frecarea obsesivă a dinților. Această manifestare arată cât efort depune micuțul pentru a ține gura închisă și a nu spune ce îi stă pe suflet. De asemenea, copiii timizi, introvertiți, mai pot suferi de bruxism pentru că deși își doresc să fie mai expansivi, nu pot, iar asta îi frustrează.
Cum ne putem ajuta copiii când își scrâsnesc dinții obsesiv?
În secunda în care observăm o astfel de manifestare, unele măsuri trebuie întreprinse:
- Nu trebuie să îi atragi atenția să nu mai facă asta. Scrâșnitul dinților este o metodă de refulare pe care ei nu o pot controla și fac oricum eforturi mari să nu arate că ceva îi supără.
- Începi să petreci mai mult timp cu cel mic. Există posibilitatea ca scrâșnitul din dinți să fie felul în care cel mic suferă pentru că îi e dor de mami sau de tati. Știm cu toții cât de ușor e să te prindă viața cotidiană cu toate problemele ei, iar 24 de ore să fie totuși prea puțin, dar seara, când vă adunați cu toții acasă, lasă totul deoparte și măcar 15 minute stinge televizor, telefon și concentrază-te asupra copilului. O să iasă la suprafață destul de ușor ce îl supără de fapt.
- Ascultă cu atenție. Chiar dacă totul pare în aparență că este în regulă, în spatele ușilor închise, se poate ca al tău copil să aibă de-a face cu ceva greu de acceptat. Un cadru didactic tiranic, un coleg abuzator, niște bunici prea stricți, orice îl poate speria și îi poate provoca astfel de reacții. Ascultă cu atenție și crede-l pe cuvânt când spune că îi e greu. Nu doar adulții au probleme.
- Apelează la ajutor specializat. Uneori, copiii sunt atât de pricepuți în a-și masca suferința încât oricât de mult ne-am strădui, tot nu am putea scoate nicio informație, dar un specialist, în timp ar putea. Psihoterapeuții au uneltele necesare pentru a afla tot ce îl supără pe cel mic și te pot învăța și pe tine ca părinte cum să găsești resurse emoționale pentru a-ți susține copilul necondiționat.
