RECUNOAŞTEREA SEMNELOR AFECŢIUNILOR MINTALE LA COPII
Tulburările mintale în rândul copiilor sunt descrise ca schimbări serioase în modul în care copiii învață, se comportă sau își gestionează de obicei emoțiile, ceea ce provoacă suferință și probleme în viata acestora. Problemele de sănătate mintală ale copiilor sunt reale, comune și tratabile. Deși unul din cinci copii are o problemă de sănătate mintală diagnosticabilă, aproape două treimi dintre ei primesc ajutor puțin sau deloc.
Problemele de sănătate mintală netratate pot perturba funcționarea copiilor acasă, la școală și în comunitate. Fără tratament, copiii cu probleme de sănătate mintală prezintă un risc crescut de eșec școlar, contact cu sistemul de justiție penală, dependență de serviciile sociale și chiar sinucidere. Părinții și membrii familiei sunt de obicei primii care observă dacă un copil are probleme cu emoțiile sau comportamentul. Observațiile familiei împreună cu cele ale profesorilor și ale altor îngrijitori pot să constate nevoia ajutorului specializat pentru copilul în cauză.
Următoarele semne pot indica nevoia de ajutor profesional:
- Scăderea performanței școlare
- Note slabe, în ciuda eforturilor puternice
- Îngrijorare constantă sau anxietate
- Refuzul repetat de a merge la școală sau de a participa la activități normale
- Hiperactivitate sau agitație
- Coșmaruri persistente
- Nesupunere sau agresivitate persistentă
- Crize de furie frecvente
- Depresie, tristețe sau iritabilitate
Diagnosticarea afectiunilor mintale la copii
Identificarea timpurie, diagnosticarea și tratamentul pot ajuta copiii să-și atingă întregul potențial. Un prim pas poate fi în a-l ajuta pe copil să participe la un screening facut de un specialist în sanatate mintală, atunci când apar îngrijorari că emoțiile, atenția sau comportamentele lor ar putea fi semne ale unei probleme. Un screening parental complementar este, de asemenea, important pentru specialistul care oferă consultaţia.
O evaluare poate include consultarea unui psihiatru pentru copii, teste psihologice și teste medicale pentru a exclude orice condiție fizică care ar putea cauza simptomele. De asemenea, copiii trebuie să fie evaluați cu atenție pentru a distinge posibilele afecțiuni de sănătate mintală de dizabilitățile de învățare sau întârzierile de dezvoltare.
Dacă un copil este diagnosticat cu o problemă de sănătate mintală, un plan de tratament cuprinzător ar trebui să includă psihoterapie și, în unele cazuri, poate include medicamente. Planul trebuie elaborat împreună cu familia. Ori de câte ori este posibil, copilul ar trebui să fie implicat în deciziile de tratament.
Studierea si tratarea afectiunilor mintale la copii
Un grup de experți în sănătate mintală, alarmați de numărul de copii care se luptă cu tulburări psihice nediagnosticate, a formulat o listă de 11 semne simple prin care iţi poti da seama că un copil ar putea avea o boală mintală. Scopul este de a facilita părinților, profesorilor, pediatrilor și altor persoane care lucrează cu copiii să știe când ar trebui să ia măsurile necesare pentru a avea grijă de un copil sau adolescent. Lista își propune să ajute să separe semnele de avertizare ale bolii, de starea de spirit tipică și de comportamentul perturbator ocazional, cum ar fi sfidarea, agresivitatea și impulsivitatea.
Semnele de avertizare ale bolilor psihiatrice sunt adesea diferențiate de comportamentul care nu este problematic, în funcție de cât durează comportamentul, dacă afectează funcționarea copilului sau dacă afectează alte persoane. Grupul de la MAYO Clinic, condus de psihiatrul Peter Jensen, MD, a intervievat aproximativ 6000 de familii pentru a perfecționa limbajul care ar fi cel mai util părinților.
Cele 11 semne de avertizare la care părinții ar trebui să fie atenți
- Copilul se simte foarte trist sau retras timp de două sau mai multe săptămâni
- Încearcă serios să se rănească sau să se sinucidă, sau să facă planuri pentru a face acest lucru
- Se plînge de o frică copleşitoare bruscă, fără motiv, uneori cu palpitaţii sau o respirație rapidă
- Copilul se implică în mai multe lupte, folosind o armă sau dorind să-i rănească pe alții
- Are un comportament agresiv, scăpat de sub control, când se poate răni pe el înșiși sau pe alții
- Nu mănâncă, vomită sau folosește laxative pentru a face să piardă în greutate
- Are griji intense care stau în calea activităților zilnice
- Dificultate extremă de concentrare sau de a rămâne nemișcați care îi pune în pericol fizic sau le provoacă eșec școlar
- Consumul repetat de droguri sau alcool
- Schimbări severe de dispozițiecare provoacă probleme în relații
- Schimbări drastice în comportamentul sau personalitatea lor
Scăderea interesului pentru activități
Activitățile normale din copilărie pot include lucruri precum crearea de artă, jocul cu prietenii, construirea de castele de nisip şi petrecerea timpului cu camioane și păpuși. Sunt de așteptat genunchi zdreliţi de la căţărat în copaci, iar abilitățile de citire ar trebui să se îmbunătățească. Cu toate acestea, cu un copil cu boli mintale, aceste activități și aspecte ale creșterii pot scădea. Lucruri precum conflictul și distanța dintre semeni, petrecerea mai mult timp izolat şi dezinteresul general pentru lucrurile care ar trebui să îi facă plăcere.
Agresivitate
Pentru copiii cu boli mintale, luptele la întîmplare pot fi obișnuite. Nu au o cauză pentru care se luptă, ei nu au pe cine să-și verse furia și emoțiile noi, cu excepția celor mai apropiați. Din acest motiv, unii ar putea să-i vadă pe acești copii ca fiind defensivi, că fac probleme și încep să meargă pe o cale greşită. Boala mintală care iese la suprafață, de obicei nu se referă la cuvintele sau acțiunile dureroase care se petrec în viaţa copiilor.
Schimbări de dispoziție
Dacă copilul începe să aibă schimbări extreme de dispoziție, acordă-i o atenție deosebită. Sunt schimbările de dispoziție declanșate de ceva anume, cum ar fi conflictul interpersonal? Sau copilul se confruntă cu schimbări ciclice ale dispoziției de luni întregi? Înțelegerea naturii schimbărilor de dispoziție poate ajuta un clinician să determine dacă este o tulburare de dispoziție, o traumă sau doar dureri normale de creștere din copilărie.
Lipsa comunicării
Copiilor le este destul de greu să comunice așa cum simt, având în vedere că încă învață ce este comunicarea. Acesta poate fi un lucru mai greu de înțeles, dar dacă observi o lipsă foarte vizibilă sau o problemă cu comunicarea, acesta ar putea fi un semn de boală mintală. Un exemplu în acest sens este dacă cel mic pare să împărtășească din ce în ce mai puțin despre școală, prietenii lui, sentimentele lui etc.
Frica de lucruri noi
Dacă manierele și personalitatea copilului sunt de obicei temerare și deschise la lucruri noi și dintr-o dată estet prea speriat să încerce ceva nou, poate exista o problemă mai profundă de anxietate. Acest lucru este valabil mai ales dacă își dezvoltă temeri față de activitățile de zi cu zi, cu care era obișnuit anterior, cum ar fi mersul cu autobuzul.
Izolarea
Copiii sunt meniți să fie sociali și să își facă prieteni cât pot de bine. De fapt, primii lor prieteni pot fi cei care contribuie la felul în care cresc și lîngă care cresc. Dacă găsești că cel mic se izolează mai mult decât de obicei, acesta ar putea fi un semn de avertizare – mai ales dacă copilul este în general plin de viață și își face prieteni ușor. Bolile mintale, în special la copii, pot fi un lucru înspăimântător și descurajator. Mai ales că cei mici nu înțeleg ce se întâmplă, există întotdeauna resurse la care să apelezi și să te ajute.
Consilierea este o opțiune pentru copii, și există specialiști care se concentrează în mod special pe psihologia copilului. Deși poate fi înfricoșător, nesigur și sfâșietor să crezi că un copil se luptă cu o boalăm intală, a-i oferi ajutor mai devreme decât mai târziu ar putea fi diferența dintre o copilarie sănatoasa și una nesănatoasă și, eventual, pâna la varsta adultă. O altă opțiune este tratamentul medicamentos.
Oricare ar fi cea mai bună opțiune pentru părinte si copil, este important ca ajutorul sa fie obtinut cât mai curând posibil. Este important să se comunice cu copilul cu atenție și să fie întrebat cum îi este mai confortabil să primească ajutor. Fă să pară nenegociabil – așa cum ar trebui să fie. Primul pas pentru a obține ajutor este să-şi dorească el însusi la fel de mult pe cât îşi doreste părintele ajutorul pentru el.