ABC-ul parintilor model
Toti parintii isi doresc sa reprezinte un model pentru copiii lor, insa atingerea idealului este posibila, probabil, doar in prezenta unor conditii ideale. Din fericire, traim vremuri in care majoritatea parintilor au o atitudine constienta fata de aparitia pe lume a unui copil. Au inceput sa inteleaga faptul ca hrana, jucariile, imbracamintea nu inseamna totul si au inceput a contribuie intr-un mod mult mai asumat la dezvoltarea armonioasa a viitorului om. Il ajuta sa obtina incredere in fortele proprii, sa inteleaga ce vrea de la viata, sa invete sa cladeasca relatii frumoase cu ceilalti si sa-si atinga scopurile.
Iata principalele trasaturi ale parintilor model:
- Dragostea si acceptarea neconditionata a copilului.
Acceptarea reprezinta notiunea de baza a relatiilor constructive cu copilul si este important sa fie reala, deoarece un copil intotdeauna va simti lipsa de autenticitate. Doar parintii sunt capabili de a-si iubi copilul indiferent de inzestrarile lui native.
- Stabilirea unor limite clare.
Parintii iubitori pun limite comportamentului inadecvat al copilului. Ei stiu ca libertatea trebuie coroborata cu responsabilitatea. Sarcina parintilor este de a-i explica copilului ce este bine si ce este rau, si de a ii arata normele si limitele lucrurilor permise si a celor interzise, a normalului si a inaceptabilului. Stabilirea acestor hotare il ajuta pe copil sa structureze tabloul lumii exterioare, sa invete sa se descurce si sa se orienteze in ea. Copilul care nu cunoaste reguli si norme se pierde din cauza incertitudinii, se simte singur si parasit, nu are sentimentul de confort si siguranta, in consecinta el incearca sa stabileasca singur limitele lucrurilor permise si acceptabile. De cele mai multe ori, acest lucru are drept consecinta tulburarile de comportament.
- Consecventa si actiunea comuna a ambilor parinti in privinta interdictiilor si a permisiunilor.
Gasirea unui numitor comun din partea ambilor parinti in ceea ce priveste educatia copilului este esentiala. De asemenea, un rol important il are consecventa actiunilor, a sanctiunilor, a recompenselor si pedepselor. Neconcordanta dintre vorbele si actiunile adultilor are un efect negativ asupra copilului care se afla in cautarea unor repere morale. Diferentele de opinie in educatia copilului este un fenomen raspandit, insa copilul nu trebuie sa stie de existenta acestor diferende.
- Capacitatea de a asculta si intelege copilul.
Aceasta abilitate de a asculta si a auzi copilul si de o cladi cu el o relatie constructiva se poate invata. Copilul nu este obligat sa fie asa cum vi l-ati imaginat sau cum vi-l imaginati in viitor, el trebuie sa fie el insusi. Neacceptarea de catre parinti a anumitor trasaturi ale copilului isi poate pune o amprenta adanca asupra vietii copilului in cele mai diverse si neasteptate domenii.
- A creste impreuna cu copilul.
Multi parinti marturisesc ca, in anumite etape ale dezvoltarii copilului, comunicarea cu el a fost o adevarata placere, neprezantand niciun fel de dificultate, in timp ce alte etape au fost extrem de dificile. Unii s-au descurcat mai bine cu copilul bebelus, altii au trait intens perioada „de ce-urilor”, in timp cei mai norocosi au reusit sa gaseasca armonie in relatia cu adolescentul lor, devenindu-i prieten. 
Parintii prezenti au capacitatea de a creste impreuna cu copilul, acordandu-i atata libertate si grija de cata au nevoie intr-o anumita perioada a dezvoltarii. Sarcina noastra a adultilor este de a-i insoti, de a le fi alaturi fizic, iar mai tarziu rational si emotional, confirmandu-ne deschiderea pentru dialog si sustinere, fara a trai viata copilului si fara a ne amesteca in spatiul lui personal, in care el singur trebuie sa invete sa-si solutioneze sarcinile si sa-si satisfaca nevoile.
In viata de zi cu zi e dificil sa atingem perfectiunea in „meseria” de parinte. Asa cum spunea Donald Winnicot, o mama nu trebuie sa fie perfecta, trebuie sa fie „suficient de buna”.
Citeste si Comportamentul parintilor supraprotectivi
Text: Dana Comanescu, psiholog
