Anemia pe perioada sarcinii

Pentru a putea sustine o sarcina, organismul matern trebuie sa treaca printr-o serie de modificari, printre care si cresterea volumului sangvin circulant. De asemenea, ritmul cardiac creste pentru a putea pompa sangele in toate teritoriile materne si fetale. Desi masa eritrocitara creste usor in timpul sarcinii, cresterea suplimentara a volumului plasmatic duce la hemodilutie si o anemie relativa. Aceasta se traduce printr-o scadere fiziologica a hemoglobinei si a hematocritului.

Totusi, obstetricianul trebuie sa diferentieze intre o anemie fiziologica de sarcina si o anemie ce poate avea la baza mecanisme patologice ce trebuie corectate. Anemia in sarcina poate avea la baza o carenta de fier (de obicei, hemoragica), talasemie, boli cronice, insuficienta renala, insuficienta hepatica, disfunctii endocrine, anumite medicamente etc.

Cel mai des intalnite patologii ce asociaza anemia in sarcina

Anemia feripriva

Anemia feripriva este responsabila de 75-95% din cazurile de anemie diagnosticate la femeile gravide. Acestea au, de obicei, depozite insuficiente de fier pentru a face fata cerintelor sarcinii. De asemenea, uneori pot fi necesare studii suplimentare ce vizeaza capacitatea de absorbtie si legare a fierului.

Anemia feripriva se poate manifesta prin fatigabilitate si cefalee si este asociata cu un risc crescut de nastere prematura, mortalitate perinatala si depresie post-partum. De asemenea, consecintele fetale sunt reprezentate de greutate mica la nastere si dezvoltare psihomotorie deficitara. Pacientele diagnosticate cu aceasta problema necesita suplimentarea fierului din dieta.

Deficitul de folati si vitamina B12

Deficitul de folati este mai putin frecvent intalnit decat deficitul de Fe, insa orice gravida ar trebui sa-si suplimenteze dieta zilnica cu doza recomandata de acid folic, acesta avand rolul de a reduce incidenta aparitiei defectelor de tub neural. De asemenea, constatarea unui deficit de vitamina B12 impune teste suplimentare pentru a putea exclude o anemie pernicioasa.

Anemia de cauza infectioasa

Anemia poate fi provocata de infectia cu anumiti virusi: parvovirus, cytomegalovirus, HIV, virusurile hepatice, virusul Epstein-Barr, malaria si toxina Clostridium.

Hemoglobinopatiile falciforme

Includ anomalii ce determina alterarea structurii, functiei sau productiei de hemoglobina. Formele majore sunt reprezentate de anemia cu celule falciforme (cea mai frecventa), boala hemoglobinei C falciforma si beta-talasemia cu celule falciforme.

Forma eritrocitelor este alterata (in secera), determinand o miscare deficitara de-a lungul vaselor sangvine (in special capilare), crescand astfel riscul de staza vasculara, formare de trombi, necroza ischemica la nivel tisular. Organele cele mai afectate sunt splina, plamanii, ficatul, inima si creierul. Din cauza afectarii splinei, mecanismele de aparare imunologice impotriva organismelor incapsulate sunt, de obicei, alterate. Gravidele trebuie monitorizate frecvent, cu suplimentarea obligatorie a acidului folic, anemia putandu-se agrava rapid si prezentand, de asemenea, un risc crescut de tromboflebita, preeclampsie, AVC, embolism pulmonar, pielonefrita si sepsis perinatal. Totodata, studiile au aratat un risc crescut de avort spontan, nastere prematura, restrictii de crestere intrauterina si deces matern.

Talasemia

Talasemia reprezinta o boala polimorfa care este caracterizata printr-o rata scazuta de sinteza a lanturilor hemoglobinei. Cel mai frecvent intalnite talasemii sunt alfa-talasemia si beta-talasemia. Cele mai dese consecinte clinice sunt eritropoieza deficitara, hemoliza si anemia in grade variate.

Alfa-talasemia in forma homozigota este letala. Fatul este incapabil sa sintetizeze anumite tipuri de hemoglobina (HbF si Hbs) si dezvolta hidrops fetal, decedand in utero sau la scurt timp dupa nastere.

Alfa-talasemia minora poate provoca anemie microcitara hipocroma moderat si, de obicei, nu prezinta probleme vizavi de evolutia sarcinii. Desi sarcinile din paciente talasemice pot fi sarcini cu risc, cu monitorizare hematologica si obstetricala adecvata, prognosticul poate fi favorabil.

Screeningul universal pentru hemoglobinopatii nu este recomandat, insa fiecare gravida trebuie sa efectueze la inceputul sarcinii hemoleucograma completa. Genetica preimplantationala poate oferi solutia pentru selectarea embrionilor neafectati.

Trombocitopenia

Trombocitopenia in sarcina este o patologie des intalnita (cca 7% din sarcini). Cea mai frecventa forma este trombocitopenie gestationala, care reprezinta o forma asimptomatica, aparuta la pacientii fara antecedente semnificative si care se remite spontan la cateva saptamani de la nastere. Purpura trombocitopenica cronica este o boala imunologica caracterizata prin distructie plachetara mediata imunologic. De obicei, nu complica evolutia sarcinii, insa pacientele cunoscute cu aceasta problema prezinta un risc crescut de complicatii hemoragice intrapartum.

Exista pareri impartite legate de riscul de hemoragie intracerebrala neonatala la nou-nascutii din mame diagnosticate cu aceasta patologie (riscul pare sa fie sub 1% conform studiilor prospective recente). Trombocitopenia neonatala aloimuna, in schimb, prezinta un risc major pentru fat si rezulta din dezvoltarea de anticorpi materni impotriva trombocitelor fetale. Manifestarile clinice neonatale includ petesii, echimoze extinse, hemoragii viscerale si risc foarte crescut de hemoragie intracerebrala (25% in utero).

Coagulopatii in sarcina