Boala Alzheimer: cauze, simptome și modalități de diagnosticare precoce

Tulburările neurocognitive afectează peste 55 de milioane de oameni din întreagă lume și se numără printre primele cauze de mortalitate, morbiditate și dizabilitate. Dintre acestea, demența din boala Alzheimer este cea mai frecventă, responsabilă pentru aproximativ 60-70% dintre cazuri, iar următoarea fiind demența vasculară. Degenerarea creierului, urmată de sindromul demențial, poate apărea și în urma consumului excesiv de etanol, a unor traumatisme craniene sau ca și consecință secundara a unor boli infecțioase sau a tulburării Parkinson.

Cu înaintarea în vârstă, aceste patologii se pot asocia și cu boala Alzheimer.

Alzheimerul devine o problemă majoră, deoarece se estimează că numărul de persoane cu astfel de diagnostice va crește până la 75 milioane în anul 2030, ceea ce va avea implicații financiare de aproximativ 2 trilioane de dolari (Livingston et al., 2017). Femeile sunt afectate în mod disproporționat de demență, atât direct, cât și indirect prin oferirea de sprijin persoanelor apropiate afectate de demență, ele acoperind 70% din timpul alocat îngrijirilor acestor persoane.

Demența are impact fizic, psihologic, social și economic, nu numai pentru persoanele care trăiesc cu demență, ci și pentru îngrijitorii lor, familii și societate în general. Există adesea o lipsă de conștientizare și înțelegere a demenței, ceea ce duce la stigmatizare și bariere în calea diagnosticului și îngrijirii.

Care sunt cauzele şi cum apare boala Alzheimer

Printre modalitățile de prevenție ale demenței se numără cele care vizează scăderea nivelului de depresie și creșterea timpului dedicat unei vieți echilibrate. Depresia la pacienții cu boala Alzheimer (AD) este frecventă (15%-63%) și este asociată cu morbiditate semnificativă și mortalitate crescută. Cu cât episoadele depresive sunt mai frecvente și mai severe, cu atât riscul declinului cognitiv este mai mare.

Declinul cognitiv poate fi observat la nivelul funcțiilor executive, care au rol în analiza informațiilor, planificarea activităților, concentrarea pe o anumită sarcină etc. Adesea în depresie putem regăsi o gândire disfuncțională, de tipul gândirii în alb sau negru sau a filtrului mintal concentrat preponderent pe informația negativă din jur, ceea ce poate afecta capacitatea de atenție, memorie și concentrare. Este esențială recunoașterea și intervenția în caz de depresie pentru ca abilitățile cognitive să se îmbunătățească (Livingston et al., 2017).

Deși se studiază de multă vreme, încă nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariția bolii Alzheimer, însă s-au conturat mai multe teorii. Dintre acestea, depozitele extracelulare de beta-amiloid și plăcile amiloide cu leziuni neuronale secundare par a fi responsabile pentru mare parte din patogeneza demenței Alzheimer.

Alte elemente patogenice observate în boala Alzheimer mai sunt și ghemurile neurofibrilare, ca expresie a degenerării neurofibrilare, stadiul de distribuție a acestora, împreună cu distribuția și densitatea depozitelor de amiloid și a plăcilor neuritice reprezintă parametrii de evaluare a tulburării neurocognitive.

Frecvent, tulburările cognitive nu au o singură cauză și pot fi numite mai degrabă mixte – Alzheimer, cu componente patogenice din alte tipuri de demente, cum ar fi acumularea de copri Lewy sau tulburări vasculare la nivelul creierului.

În ce fel se manifestă boala Alzheimer

Din punct de vedere clinic, tulburarea neurocognitivă în boala Alzheimer se manifestă prin afectarea a cel puțin un domeniu cognitiv – acesta poate fi învățare, memorie, limbaj, funcție executivă, atenție complexă, cogniție socială sau domeniul perceptual-motor. Acest declin se compară cu nivelul anterior al bolnavului și poate fi observat chiar de către acesta, familie sau de clinician, prin teste standardizate. Pentru a îndeplini criteriile de diagnostic de tulburare neurocognitiva în boala Alzheimer conform DSM-V, declinul trebuie să cauzeze disfuncții importante în viață pacientului și să se excludă alte cauze de deficit cognitiv.

În demența Alzheimer, declinul trebuie să fie lent-progresiv și diagnosticul diferențial cu alte tulburări cognitive se face mai mult prin eliminare (nu exista niciun alt argument pentru o etiologie mixtă), cu excepția situației în care se poate determina o mutație genetică individuală sau în familie. Mai concret, având în vedere zonele creierului în care se dezvolta elementele patogenice din boala Alzheimer, cel mai devreme se pot observa deficite în memoria episodică și cea recentă, iar cea de evocare a unor evenimente dintr-un trecut mai îndepărtat, alături de memoria semantică, sunt păstrate o perioadă mai lungă. Tot precoce se pot observa și deficite vizuo-spațiale sau simptome psihiatrice mai nespecifice – cum ar fi apatie, iritabilitate, tulburări ale somnului sau retragere socială.

Pe parcursul evoluției bolii Alzheimer încep să fie afectate și celelalte domenii ale memoriei, limbajul, pacientul poate deveni dezorientat temporo-spațial sau pot apărea tulburări de gândire și comportament, dificil de gestionat de către cei din jur – cum ar fi agresivitate, deambulare, agitație, halucinații sau ideație delirantă paranoida. Judecata persoanei devine afectată și critica bolii începe să devină din ce în ce mai redusă.

Când începe să apara boala şi cum se diagnostichează?

În cele mai multe cazuri, boala Alzheimer începe să se dezvolte după vârstă de 65 de ani și evoluția este lentă, dar progresivă, media de supraviețuire după diagnosticarea demenței Alzheimer pare a fi 8-10 ani, iar decesul survine prin complicații legate de pierderea independenței și dizabilitate severă – infecții, malnutriție sau deshidratare. Nevoia de a diagnostica precoce boala Alzheimer este mare – cel mai frecvent, atrofia cerebrală și o pierdere neuronală importantă și ireversibilă deja este prezentă la momentul la care se stabilește diagnosticul clinic. Pentru a preveni evoluția bolii sau a-i întârzia consecințele din stadiile tardive, de-a lungul timpului s-au conturat mai multe metode de diagnostic.

În primul rand, există neuroimagistică de tip CT și IRM (prin tehnici speiclale precum DTI – diffusion tensor imaging sau FLAIR – fluid-attenuated inversion recovery), ce pot evidenția, pe lângă atrofia cerebrală, modificări cum ar fi: scăderea volumului hipocampic, distrucții bilaterale la nivelul corpului calos și al capsulei interne, modificări corelate cu simptomele clinice mai precoce ale demenței Alzheimer.

Altă metodă non-invazivă ar fi analiza comportamentală a persoanelor suspecte că ar putea dezvolta boala Alzheimer – cum ar fi instalarea anumitor senzori, cu acordul informat, pentru a analiza diverse reacții la evenimente uzuale, rutina zilnică sau chiar mersul.

Mai pot fi folosite și diverse teste – de memorie (cel mai cunoscut fiind MMSE – mini mental state examination), vizuale (prin utilizarea de diferite imagini, pentru evaluarea corelațiilor pe care le face pacientul, memoria, capacitatea de procesare etc.) sau identificarea emoțiilor.

Mai nou, chiar și realitatea virtuala (VR) poate juca un rol important în evidențierea unor modificări mai subtile, precoce în boala Alzheimer – diverse jocuri, navigarea în VR pentru a găsi diferite obiecte, simularea unor activități zilnice, de rutina sau efectuarea unor mișcări pentru a evalua capacitatea motorie.

Sfaturi privind stilul de viață în prevenție

• stimularea cognitivă (prin învățarea permanentă, practicarea unor hobby-uri mai complexe precum cititul, exersarea unei limbi străine, jocul de șah sau bridge, puzzle, sudoku, etc);
• viață socială activă (vizitele la muzeu sau la operă, activitățile de voluntariat, etc. toate ajută la atât la stimularea creierului cât și la combaterea depresiei);
• reducerea stresului cronic (prin tehnici de relaxare cum ar fi meditația, masajul, exercițiile de respirație);
• respectarea programului de somn-veghe (nu doar pentru bunăstarea și buna dispoziție de a doua zi, dar și pentru prevenirea demenței);
• renunțarea la fumat;
• menținerea unei vieți active fizic (un efort fizic moderat, timp de minim 20 de minute pe zi, de trei ori pe săptămână);
• menținerea unei greutăți optime;
• alimentație diversificată și sănătoasă (dieta mediteraneană, săracă în grăsimi saturate și trans, bogată în cereale integrale, antioxidanți, pește, fructe și legume);

Deși metodele de diagnostic precoce a bolii Alzheimer nu sunt bine stabilite, de multe ori sunt nespecifice, invazive, incomode, consumatoare de timp sau de resurse, este evident că s-au făcut progrese importante în ultimii ani. Tocmai multitudinea acestor potențiali markeri ne determina să fim optimiști pentru viitor, existând multe direcții în care specialiștii se pot îndrepta pentru a înțelege mai bine afecțiunea, a o preveni sau a o trata în mod eficient.

Referințe

1. Dementia(2023)World Health Organization. Available at: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia (Accessed: 20 June 2024).
2. Thal, D.R.et al.(2002) ‘Phases of AΒ-deposition in the human brain and its relevance for the development of ad’, Neurology, 58(12), pp. 1791–1800. doi:10.1212/wnl.58.12.1791.
3. Hamley, I. W. ORCID (2012) „The amyloid beta peptide: a chemist’s perspective. Role in Alzheimer’s and fibrilization. Chemical Reviews, 112 (10), pp. 5147-5192. ISSN 1520-         6890. doi: http://doi.org/10.1021/cr30000994
4. Castellano, J.M.et al.(2011) ‘Human apoE isoforms differentially regulate brain amyloid-β peptide clearance’, Science Translational Medicine, 3(89). doi:10.1126/scitranslmed.3002156.
5. Guo, J.L. and Lee, V.M.-Y. (2011a) ‘Seeding of normal tau by pathological tau conformers drives pathogenesis of alzheimer-like Tangles’,Journal of Biological Chemistry, 286(17), pp. 15317–15331. doi:10.1074/jbc.m110.209296.
6. Galasko, D.et al.(1994) ‘Clinical-neuropathological correlations in alzheimer’s disease and    related dementias’, Archives of Neurology, 51(9), pp. 888–895.             doi:10.1001/archneur.1994.00540210060013.
7. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.).

https://doi.org/10.1176/appi.books.9780890425596

8. Wolk, D.A. (2021)Clinical features and diagnosis of Alzheimer disease,UpToDate. Edited by S.T. DeKosky and J.T. Wilterdink. Available at: https://www.uptodate.com/contents/clinical-features-and-diagnosis-of-alzheimer-disease?search=alzheimers&source=search_result&selectedTitle=1~150&usage_type=default&display_rank=1#H406197563 (Accessed: 19 June 2024).
9. Helzner, E.P.et al.(2008) ‘Survival in alzheimer disease’, Neurology, 71(19), pp. 1489–1495. doi:10.1212/01.wnl.0000334278.11022.42. 
10. Ausó, E., Gómez-Vicente, V. and Esquiva, G. (2020)Biomarkers for alzheimer’s disease early diagnosis, MDPI. Available at: https://www.mdpi.com/2075-4426/10/3/114

Autor: Ana Tăut – Psihiatru adulți la Clinica Aproape