Boala hemolitică a nou-născutului
Boala hemolitică a nou-născutului este o afecțiune gravă, care apare atunci când sistemul imunitar al mamei produce anticorpi ce atacă celulele roșii ale sângelui bebelușului. Aceasta poate duce la anemie hemolitică severă, icter și alte complicații care necesită intervenție medicală imediată.
Ce este boala hemolitică a nou-născutului?
Boala hemolitică a nou-născutului este cauzată de incompatibilitatea de grup sanguin între mamă și făt. Aceasta apare cel mai frecvent atunci când mama are sânge Rh negativ, iar fătul are sânge Rh pozitiv. În timpul sarcinii sau nașterii, sângele fătului poate intra în circulația mamei, determinând-o pe aceasta să producă anticorpi împotriva celulelor roșii ale sângelui fătului. Acești anticorpi pot traversa placenta și pot distruge celulele roșii ale sângelui bebelușului, provocând anemie hemolitică.
Cauze pentru boala hemolitică a nou-născutului
Incompatibilitatea Rh este cea mai frecventă cauză pentru boala hemolitică a nou-născutului. Alte cauze pot include incompatibilități de grup sanguin ABO și alte tipuri de antigene de pe suprafața celulelor roșii.
Incompatibilitatea Rh: Dacă mama are Rh negativ și fătul are Rh pozitiv, există un risc mare ca sistemul imunitar al mamei să producă anticorpi împotriva celulelor roșii ale sângelui fătului, conducând la anemie hemolitică.
Incompatibilitatea ABO: În cazuri rare, dacă mama are grup sanguin O, iar fătul are grup sanguin A sau B, anticorpii anti-A sau anti-B ai mamei pot ataca celulele roșii ale fătului, provocând anemie hemolitică.
Anemie hemolitică
Aceast tip de anemie poate fi provocat atât de factori interni, cât şi de unii externi. Câteva dintre principalele cauze ale anemiei hemolitice sunt:
Cauze ereditare: Anomaliile genetice pot afecta structura sau funcția celulelor roșii, conducând la o distrugere prematură. Exemple includ sferocitoza ereditară, deficitul de enzimă G6PD și talasemia.
Cauze autoimune: Sistemul imunitar atacă celulele roșii din sânge, ca în cazul lupusului sau pentru anemie hemolitică autoimună.
Infecții: Unele infecții, cum ar fi malaria, pot distruge direct celulele roșii.
Medicamente și toxine: Anumite medicamente și toxine pot provoca hemoliză (distrugerea celulelor roșii). Exemple includ unele antibiotice și medicamente antiinflamatoare care pot duce la anemie hemolitică.
Reacții transfuzionale: Reacțiile adverse la transfuzii de sânge incompatibile pot duce la anemie hemolitică.
Boala hemolitică a nou-născutului, simptome
Simptomele de boală hemolitică pot varia de la ușoare la severe și pot include:
Anemie hemolitică: Bebelușii pot prezenta o paliditate marcată din cauza distrugerii rapide a celulelor roșii, acest lucru conducând la anemie hemolitică.
Icter: Colorarea galbenă a pielii și a ochilor datorită nivelurilor ridicate de bilirubină rezultate din distrugerea celulelor roșii.
Splenomegalie: Mărirea splinei, care este implicată în eliminarea celulelor roșii distruse.
Letargie și lipsa apetitului: Bebelușii afectați pot părea apatici și pot refuza hrana.
Boala hemolitică a nou-născutului, diagnostic
Diagnosticarea începe de obicei cu evaluarea istoricului medical al mamei și efectuarea unor teste de sânge pentru a determina grupa sanguină și statutul Rh al mamei și al fătului.
Alte teste pot include:
Testul Coombs direct: Acest test detectează anticorpii atașați la celulele roșii ale sângelui bebelușului.
Testul de bilirubină: Măsoară nivelurile de bilirubină în sângele bebelușului pentru a evalua severitatea icterului.
Hemoleucograma completă: Evaluează nivelurile de celule roșii, hemoglobină și hematocrit pentru a determina severitatea anemiei hemolitice.
Tratament pentru boala hemolitică a nou-născutului
Tratamentul depinde de severitatea afecțiunii și poate include:
Fototerapia: Utilizarea luminii albastre pentru a reduce nivelurile de bilirubină în sângele bebelușului și a preveni icterul sever.
Transfuzii de sânge: În cazurile grave de anemie hemolitică, pot fi necesare transfuzii pentru a înlocui celulele roșii distruse.
Imunoglobuline intravenoase (IVIG): Administrarea de IVIG poate ajuta la reducerea nivelului de anticorpi din sângele bebelușului.
Exsanguinotransfuzia: O procedură mai invazivă prin care sângele bebelușului este înlocuit parțial sau complet pentru a elimina anticorpii și bilirubina în exces.
Boala hemolitică a nou-născutului, prevenție
Prevenirea este esențială pentru a reduce riscul bolii hemolitice a nou-născutului. Măsurile preventive includ:
Imunizarea cu imunoglobulină anti-D (RhoGAM): Administrarea acestei imunoglobuline mamei Rh negative în timpul sarcinii și după naștere poate preveni producerea de anticorpi împotriva celulelor roșii ale fătului Rh pozitiv.
Monitorizarea atentă a sarcinii: Femeile cu risc de incompatibilitate de grup sanguin trebuie monitorizate îndeaproape pe parcursul sarcinii pentru semne de anemie hemolitică la făt.
Boala hemolitică a nou-născutului este o afecțiune gravă care necesită atenție medicală promptă și monitorizare atentă. Anemia hemolitică rezultată din această afecțiune poate avea consecințe severe asupra sănătății bebelușului dacă nu este tratată corespunzător. Diagnosticarea precoce și intervenția medicală adecvată sunt esențiale pentru a asigura un rezultat favorabil pentru nou-născut.
Gestionarea pe termen lung a anemiei hemolitice
După tratamentul inițial, bebelușii care au suferit de boala hemolitică a nou-născutului pot necesita monitorizare pe termen lung pentru a asigura recuperarea completă și pentru a preveni complicațiile. Anemia hemolitică poate necesita controale periodice pentru a verifica nivelurile de hemoglobină și sănătatea generală a copilului.