Casatoria atunci si acum
Desi casatoria nu mai este ce era, tinerii inca se casatoresc. Din pacate, multe casatorii sfarsesc nu cand moartea ii desparte pe cei doi iubiti, ci atunci cand se semneaza hartia de divort.
De ce atunci, candva, oamenii divortau mai rar, iar acum o fac de parca ar fi o simpla iesire la cafea? De ce atunci functionau relatiile si acum nu mai functioneaza? De ce atunci rezistau si acum nu mai rezista? Sunt intrebari la care, poate, fiecare s-a gandit macar o data. Si nu, nu vorbesc despre vremurile in care divortul era interzis cu desavarsire. Vorbesc despre vremurile nu demult apuse.
Raspunsul cu “atunci erau alte vremuri, acum traim in secolul vitezei” mi se pare putin cam superficial. Da, este adevarat, erau alte vremuri. Asa, si? Ce legatura au vremurile cu iubirea? Cu sentimentele? Cu promisiunile si angajamentele?
Acum ne casatorim prea repede sau prea tarziu insa, cu certitudine, divortam prea repede. Din pacate, societatea de consum in care traim ne-a invatat foarte repede ca atunci cand ceva nu mai functioneaza cum ne dorim noi, acel ceva ar trebui aruncat, inlocuit. Daca odinioara oamenii reparau lucrurile, acum le arunca. Exact, aruncam tot ce nu mai merge, chiar si relatiile. “Pentru ca viata e prea scurta pentru a pierde timpul reparand ceva” ar spune adeptii acestei teorii.
Eu as spune ca viata nu este despre ce avem, ci despre cu cine impartim chiar si putinul pe care il avem, cu cine reparam.
Intr-adevar, vremurile s-au schimbat, dar ceea ce realmente s-a schimbat este motivul pentru care ne casatorim. Atunci ne casatoream pentru a avea copii si a ne ocupa de cresterea si educatia lor, de construirea si ingrijirea unui gospodarii, altfel spus, prin casatorie aveam un rost in viata. A avea copii in afara casatoriei nu era prea bine vazut, nici pentru ei, nici pentru noi.
Asa se facea ca, indiferent cat de greu ar fi fost, cate probleme ar fi intampinat cuplul si cat de mult s-ar fi racit relatia celor doi soti, nu se punea problema unui divort, pentru ca aveau o gospodarie impreuna si copii de crescut. Nu spun ca iubirea nu era importanta, ba era. Foarte importanta si chiar mai profunda pentru ca cei doi isi acordau timp sa construiasca impreuna ceva durabil si autentic. Sentimentele celor doi erau importante, insa ei aveau ceva mai mult de atat si stiau acest lucru. Nu pasiunea era cea care ii tinea impreuna.
Acum ne casatorim din dragoste romantica, de cele mai multe ori. Dragostea romantica este cea care aduce fluturii in stomac, dar nu-i tine mult timp acolo. Dragostea romantica nu tine. Dupa o vreme, sentimentele se domolesc, dar se transforma in ceva mult mai profund si durabil, in dragoste matura.
Pentru multi, insa, dragostea matura nu mai pare la fel de provocatoare. Apar probleme, comunicarea se raceste, angajamentul slabeste iar cei doi parteneri de viata se racesc din ce in ce mai mult. Pe acest fond, in loc sa incerce sa inteleaga unde si cand s-au distantat, unul din cei doi sau amandoi aleg sa caute o alta dragoste romantica. De aici si pana la divort nu mai este decat un pas.
Aceasta viteza cu care am ajuns sa traim ne face sa credem ca viata merita traita cumva numai acompaniata de iubire romantica, de bucurii si impliniri. Asa se face ca incercam sa obtinem maximum de fericire cu minimum de efort si realizam, de multe ori, ca ne lipseste ceva, ceva mai profund decat avem.
Psiholog Loredana Andrei
