Ce determina rivalitatea intre frati

Surorile si fratii se ajuta si se protejeaza reciproc.

Surorile si fratii imprumuta lucruri unii de la altii.

Surorile si fratii isi ofera dragoste si atentie reciproc.

Comportamentele de mai sus sunt tipice pentru familiile cu mai mult de un copil, regasindu-se de-a lungul timpurilor peste tot in lume, incadrand legatura dintre frati drept una dintre cele mai apropiate si sigure relatii. Dar atunci cand fratii nu se inteleg? Dar cand fratii intra in concurenta unul cu celalalt?

Ce este rivalitatea intre frati?

O competitie intre frati nu este un lucru rau. Uneori, te poate determina sa lucrezi mai mult si mai bine. Daca fratele face un lucru mai bine decat tine, dorinta de a-ti imbunatati munca pentru a ajunge la un rezultat asemanator cu al fratelui poate creste. Dar atunci cand competitia se transforma in rivalitate, apar certurile, conflictele, neintelegerile, gelozia, o lupta de neinteles in aceasta relatie care aduce neplaceri. Toti copiii isi doresc aprecierea adultilor din jurul lor: a parintilor, a bunicilor, a educatorilor etc., iar atunci cand fratele/sora o obtine cu mai multa usurinta datorita unor rezultate pozitive la invatatura si/sau a unui anumit comportament, apare frustrarea celuilalt: „Il/o iubesti mai mult. De ce? Si eu vreau sa merg la film cu prietenii… si eu vreau haine moderne… si eu vreau sa-mi cumperi telefon nou…” Motivele pot fi nenumarate atunci cand unul dintre copii se simte ignorat sau lasat pe planul doi. Se intampla rar ca fratii sa se inteleaga perfect, sa nu existe o concurenta cat de mica intre ei, iar acest fapt apare de cele mai multe ori ca urmare a diferentelor de personalitate, diferentelor de varsta sau posibilitatilor limitate ale parintilor de a satisface dorintele acestora in mod egal. Ei se vad egali (doar sunt frati), iar atunci cand atentia parintilor este perceputa a fi directionata mai mult inspre unul dintre ei, pot aparea dispute. Comunicarea este cheia rezolvarii acestor probleme, iar rolul de arbitru al parintilor in rezolvarea acestor probleme este deosebit de important, pentru a nu lasa ca neintelegerile sa persiste, sa se amplifice sau, mai grav, sa provoace rupturi in relatia dintre frati.

Principalele cauze ale rivalitatii dintre frati: 

Lupta pentru atentia parintilor – Parintii trebuie sa cunoasca acest lucru si sa constientizeze ca atentia lor conteaza pentru fiecare copil. Se intampla ca, atunci cand apare un nou copil in familie (mai mic), atentia sa fie directionata asupra acestuia si sa fie neglijat celalalt (mai mare). Sau acelasi lucru se mai intampla atunci cand unul dintre copii este bolnav sau cand unul dintre copii are nevoi speciale sau, dimpotriva, atentia se indreapta mai mult catre copilul care obtine rezultate mai bune intr-un anumit domeniu (arta, sport, educatie etc.). Celalalt copil accepta cu greu pierderea pozitiei sale si va suferi in tacere sau, din contra, va intra in conflict de pozitie cu celalalt, iar de aici situatia se poate complica.

Lupta pentru resurse – Datorita faptului ca multe familii se confrunta cu o situatie financiara limitata, este de la sine inteles ca nu vor putea fi satisfacute toate poftele sau cerintele copiilor. Renuntarea la un anumit bun material in favoarea unui frate (care are o nevoie mai mare) poate fi dificil de inteles pentru copii, chiar adolescenti. Aceasta prioritizare a nevoilor – facuta de catre adultii familiei (parinti) – nu va fi intotdeauna pe intelesul celor mai mici, nici nu va fi intotdeauna acceptata.

Diferentele de gen, de temperament, de varsta – Ciocnirile intre frati de sex diferit sau avand un temperament diferit sunt destul de frecvente. Poate ca parintii il prefera pe cel mai cuminte, pe cel mai mare sau fata/baiatul. Diferenta de varsta uneori (daca unul dintre frati este cu mult mai mare) accentueaza sentimentele de protectie din partea celui mai mare, acesta insusindu-si unele atribute parentale. Sentimentul asociat unui tratament nedrept din partea parintilor, favoritismele, pot asimila in timp sentimente de gelozie si resentimente intre frati, intre copii si parinti.

Cum intervii pentru diminuarea sau aplanarea rivalitatii dintre frati?

Aratati copiilor moduri de a rezolva disputele, astfel incat ambele parti implicate sa aiba de castigat. In acest sens, parintii pot invata sa negocieze, sa comunice, sa faca compromisuri, astfel incat cei doi aflati intr-un conflict sa aiba de castigat ceva (chiar daca cel mare si cuminte va castiga un cadou, cel mic si neastamparat poate va castiga o promisiune; o cearta a celor doi copii pe o anume jucarie poate fi rezolvata facandu-li-se un anume program de joaca cu acea jucarie, in asa fel incat ambii sa beneficieze de ea etc.). De asemenea, parintii ar trebui sa fie atenti la implementarea regulilor in cadrul familiei, reguli care ar trebui respectate de toti copiii la fel. Pe acest fond se pot stabili privilegii, dar si pierderi de privilegii (daca un copil vorbeste urat, il loveste pe celalalt sau deterioreaza un bun material, poate pierde privilegiul de a se juca la calculator pentru o seara). Acest lucru ii va determina pe copii sa simta ca parintii detin controlul asupra lor si ca, daca vor respecta un minim de reguli de buna conduita, vor avea de castigat. Grija fata de tratamentele preferentiale este necesara, deoarece acestea pot rani pe unul dintre copii (cel defavorizat), facandu-l sa se simta respins, exclus, neimportant. Evitati, de asemenea, sa comparati fratii. „De ce nu poti face si tu cat si cum face sora/fratele tau?” Neaprecierea, invinovatirea, umilirea, chiar daca nu exprimate, ci numai prin simpla comparatie cu celalalt, vor lasa urme adanci in personalitatea copilului, dar si asupra evolutiei sale.

Text: Psiholog Ionela-Janina Sabou