Ce e de facut cand ea nu isi doreste copii, iar el da
Discutiile in cuplu referitoare la copii sunt unele din cele mai importante si trebuie abordate cu seriozitate si implicare, deoarece dorinta viitorilor parinti ce include proiectarea vietii ca si familie devine din ce in ce mai puternica odata cu inaintarea in varsta. La unii mai devreme, la altii mai tarziu, odata infiripata in minte aceasta idee, este din ce in ce mai greu de renuntat la ea. Motivele femeii de a nu avea copii, aducand argumente in sfera dezvoltarii carierei sau implicarii in afaceri, trec pe plan secund atunci cand sotul / partenerul isi doreste copii, aceasta dorinta devenind primoriala in sfera intereselor lui. Chiar anumite temeri ale femeii, sau convingeri ale sale despre viata, care nu includ reproducerea, nu il ajuta pe partener sa renunte la ideea de a avea copii.
Ce este de facut ? – Recomandari:
In primul rand, este nevoie ca partenerii implicati sa devina constienti de starea lor, de factorii determinanti ai acestei stari, de gradul de implicare emotionala, de nevoile lor din prezent dar si de proiectarea pe termen mai lung a dorintelor, intereselor si gradul de rezolvare a acestora, precum si de posibilitatile reale existente. Dupa treizeci de ani, se pare ca aceasta dorinta devine mult mai acuta, in jurul varstei de treizeci si cinci ocupand locul central in sfera intereselor partenerilor, ea poate crea rupturi (chiar definitive) in relatia de cuplu daca unul din parteneri nu este pregatit sau nu accepta sa se adapteze la aceste conditii.
Factorii care contribuie la acutizarea starii de fapt sunt legati de trecerea timpului care poate aduce prejudicii la reproducerea in conditii de siguranta, cat si de mentalitatea ca naturalul/firescul/normalul inseamna ca femeia sa nasca, sa devina mama si sa se adapteze la viata de familie in mod corespunzator cu rolul de mama si sotie, implicandu-se activ in activitati casnice si in cresterea si educarea copiilor. Sotul/partenerul poate deveni din ce in ce mai agitat odata cu trecerea timpului, mai nesigur, mai confuz in ceea ce priveste proiectarea viitorului simtind ca femeia nu este pregatita in acest sens, chiar daca uniunea lor este bazata pe iubire – acest lucru poate deveni un motiv insuficient.
Uneori emotiile si sentimentele in lipsa unui plan comun de viata care sa includa conceperea unui copil si integrarea in viata de familie, implica un grad de confuzie pentru barbatii care isi proiecteaza viata in acest fel. Pentru ei un plan de viata, proiectele finaciare si faptele concrete in sfera conturarii unei familii echilibrate sau realizarii unui parteneriat unitar care include copiii devin primordiale. De aceea, este recomandat sa existe o abordare concreta a acestor aspecte, partea afectiva sau discutiile emotionale trecand pe plan secund. Nevoia unor fapte concrete care sa arate implicarea si justificarea posibilitatii casatoriei si a copiilor, comunicarea clara, negocierea unor aspecte implicite rezolvarii planurilor proiectate, vor determina increderea, rabdarea, calmitatea barbatului implicat. Supraincarcarea emotionala a femeii, divagatiile, temerile ei, sunt aspecte ce concura la pierderea imaginii de ansablu, a unor obiective clare pe termen lung, la privirea in mod neclar a acestora, toate acestea fiind resimtite inclusiv de partener. Este recomandata de asemenea consilierea psihologica in aceste situatii.
Text: Ionela-Janina Sabou – Psiholog
