Ce este hidramniosul?
Acumularea excesiva a lichidului amniotic, in cantitate mai mare de 2 litri, este definita drept hidramnios. Din punct de vedere etiologic, factorii care conduc la aparitia acestuia sunt factori materni sau factori fetali ce pot fi secundari unii altora sau independenti.
Factorii materni sunt reprezentati de patologii ca diabetul, preeclampsia, bolile cardiace sau renale, bolile hepatice, factorii genetici. Factorii etiologici fetali care au drept rezultat acumularea excesiva a mai mult de 2000 ml de lichid amniotic sunt reprezentati de anomalii genetice, anasarca feto-placentara si sarcina gemelara.
Principalele semne clinice ale hidramniosului
Principalele semne clinice ale hidramniosului sunt cele care sugereaza gravitatea, si anume instalarea precoce (mai devreme de saptamana 21− compresii abdominale ale organelor de vecinatate ale uterului), abdomen destins, aparitia vergeturilor si a circulatiei colaterale, aparitia edemelor la membrele inferioare, senzatia de balonare, durere abdominala, greturi, varsaturi, senzatia de sufocare .
La examenul clinic se observa cresterea in volum a uterului, anormala compartiv cu varsta produsului de conceptie, lipsa batailor cordului sau slab perceptibile, iar la tuseul vaginal, vaginul prezinta un col uterin „sters” cu orificiul deschis ce prezinta membrane in tensiune.
Diagnosticul de certitudine se stabileste in urma tuseului vaginal si a examenului ecografic la care se remarca cantitatea crescuta de lichid amniotic. In lipsa posibilitatii de a se efectua examen ecografic, se recurge la examinare radiologica, la care se observa un aspect specific de „sticla mata” ce estompeaza conturul fetal. Pentru a se pune cu precizie acest diagnostic, sunt necesare examinari zilnice ale dimensiunilor colului uterin si ale circumferintei abdominale. In forma clinica specifica hidramniosului cronic, acumularea de lichi amniotic se produce treptat, in timp (saptamani/luni), acesta reprezinta un criteriu specific de diagnosticare, simptomatologia clinica si acuzalitatea fiind aceleasi ca la hidramniosul acut.
Ca un fenomen observat este de remarcat faptul ca distensia initiala a fibrei uterine cauzata de acumularea in exces a lichidului amniotic conduce la o crestere a contractilitatii uterine, crescand in acest mod riscul de a se declansa fie avortul, fie nasterea prematura cu ruperea membranelor prematura sau cu dezlipirea prematura a placentei normal inserate, fie prolabarea cordonului ombilical. Odata declansat, travaliul decurge cu tulburari de dinamica importante, aparand in acest mod riscul major de hemoragii grave secundare hipotoniei sau atoniei uterine.
Tratamentul hidramniosului
Singura atitudine terapeutica in hidramnios acut este intreruperea cursului sarcinii inainte de alterarea grava a starii mamei, cu atat mai mult cu cat fatul este, de obicei, compromis, malformat. Se impune evacuarea foarte lenta a lichidului amniotic pentru a preveni decompresiunea brusca, care poate produce dezlipirea prematura de placenta si/sau colaps matern cu soc cardiogen. In hidramnios cronic se impune internarea gravidei in spital cu repaus la pat, iar supravegherea atenta este obligatorie. Administrarea de diuretice si restrictia lichidiana si sodata au eficacitate indoielnica. In caz de fenomene de compresiune abdominala materna severa, se indica amniocenteza, cu evacuarea de lichid amniotic (500ml/ora, timp de 4-5 ore). Se administreaza tocolitice pentru prevenirea nasterii premature. In travaliu se acorda o atentie deosebita ruperii membranelor, care trebuie sa se faca punctiform, cu evacuare lenta a lichidului amniotic si corectarii tulburarilor de dinamica.
Text: Dr. Andreea Hetea, Obstetrica-Ginecologie
