Ce este inversiunea uterina si cum se trateaza
Inversiunea uterina reprezinta o complicatie obstetricala amenintatoare de viata. Desi, din fericire, reprezinta o patologie obstetricala rar intalnita, daca nu este recunoscuta si corectata corespunzator, prin hemoragia severa si socul hipovolemic produs, duce la cresterea semnificativa a mortalitatii materne (cca. 15%).
Cauzele aparitiei inversiunii uterine post-partum nu sunt pe deplin elucidate, insa sunt identificati o serie de factori predispozanti.
Inversiunea uterina este clasificata in functie de gradul de prolabare a fundului uterin si in functie de momentul instalarii complicatiei:
– inversiune incompleta intrauterina in momentul in care fundul uterin este prolabat in cavitatea uterina, insa fara a fi exteriorizat prin orificiul cervical extern;
– inversiunea uterina intravaginala care consta in prolabarea fundului uterin prin orificiul cervical extern in vagin;
– inversiune totala cand fundul uterin prolabeaza in afara introitului vaginal;
– inversiune totala a uterului si a vaginului prin fanta vulvara.
In functie de momentul producerii evenimentului obstetrical, acesta poate fi acut – in primele 24 de ore dupa nastere, cu incidenta maxima in periodul III, subacut – intre 24 de ore si 4 saptamani de la nastere, si cronic – dupa 4 saptamani.
Cauzele aparitiei inversiunii uterine
Mecanismul aparitiei inversiunii uterine este inca neclar, insa pare sa fie favorizat in special de tractiunea agresiva a cordonului ombilical, mai ales in implantarile fundice ale placentei, in timpul periodului III. Alti factori favorizanti constau in presiune excesiva exercitata asupra fundului uterin, hipotonie uterina, CO scurt, placenta accreta sau anomalii de tesut conjunctiv. De asemenea, utilizarea sulfatului de magneziu sau a oxitocinei antepartum pare sa favorizeze aceasta complicatie obstetricala. Exista, de asemenea, studii care incrimineaza ca factor predispozant evacuarea rapida a uterului la primipare dupa distensie prelungita.
Semnele inversiunii uterine
Recunoasterea si corectarea prompta a acestei complicatii este esentiala pentru prognosticul matern. Diagnosticul este prin excelenta clinic, bazandu-se pe semne clinice si simptome.
Hemoragia severa, absenta la palpare, a fundului uterin sau palparea lui la nivelul segmentului inferior, combinate cu hipotensiune severa, reprezinta semne sugestive pentru suspicionarea aparitiei inversiunii uterine.
Sunt citate in literatura de specialitate metode paraclinice de obiectivare a inversiunii uterine, insa acestea vor fi folosite doar in cazul in care diagnosticul clinic nu este evident si pacienta este suficient de stabila clinic si hemodinamic pentru a face asemenea evaluari.
Tratamentul inversiunii uterine
Tratamentul inversiunii uterine consta in corectarea manuala a pozitiei uterului, concomitent cu administrarea unor agenti farmacologici pentru relaxare uterina, urmata apoi de administrarea de agenti farmacologici ce determina contractarea uterului pentru a preveni reinversia uterina si pentru a diminua pierderile de sange. Daca acesta metoda esueaza, se apeleaza la corectia chirurgicala a pozitiei uterului. Corectia manuala a pozitiei uterului, cunoscuta sub denumirea de manevra Johnson consta, in impingerea manuala a fundului uterin prin canalul cervical catre ombilic. Perfuzia ocitocica trebuie sistata inainte de acest moment, iar pacienta ar trebui sa fie sedata deoarece manevra poate fi intens socogena.
Exista o serie de controverse cu privire la momentul in care ar trebui detasata placenta daca aceasta nu a fost expulzata deja – inainte de repozitionarea uterului sau dupa. Exista studii care demonstreaza o crestere semnificativa a pierderilor de sange si un intens dezechilibru hemodinamic la tentativa de detasare a placentei inainte de repozitionarea uterului. Daca manevrele manuale esueaza, este indicata interventia chirurgicala cu corectia pe cale abdominala (laparotomie) a inversiunii uterine.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
