Ce este o leziune pe colul uterin?
Leziunile de col uterin sunt leziuni cu potential malign, motiv pentru care sunt denumite si leziuni precanceroase. Punctul de plecare al leziunilor cervicale este reprezentat de epiteliul scuamos al colului uterin, epiteliu ce acopera suprafata colului uterin (exocolul). De asemenea, si endocolul poate fi interesat (punctul de plecare fiind situat la nivelul epiteliul glandular ce captuseste canalul cervical), la acest nivel aparand leziunile cervicale glandulare.
Clasificarea leziunilor cervicale
Leziunile cervicale se pot imparti in leziuni cu grad scazut oncologic (cu potential scazut de a progresa catre neoplazii cervicale) si leziuni cu grad crescut oncologic (cu risc crescut de progresie catre neoplazii invazive).
In prezent, pentru clasificarea leziunilor cervicale se foloseste sistemul de clasificare Bethesda ce incadreaza leziunile cervicale in functie de gravitatea lor (de exemplu: ASCUS, ASCH, LGSIL si HGSIL). Leziunile de col uterin sunt intalnite cu o frecventa crescuta la pacientele aflate la varsta fertila, cu incidenta maxima intre 25 si 35 de ani. Cancerul cervical invaziv este insa mai frecvent diagnosticat dupa varsta de 40 de ani, in medie la 8-13 ani de la identificarea unei leziuni cervicale cu risc crescut.
Factori de risc
Factorul etiologic al leziunilor precanceroase cervicale si al cancerului invaziv cervical este reprezentat de infectia cu HPV (Human papillomavirus). Exista o serie de factori de risc identificati ca fiind asociati infectiei cu HPV – comportamentul sexual la risc, parteneri multipli, statusul socioeconomic, fumatul –, insa, de obicei, nu reprezinta factori de risc independenti pentru aparitia cancerului de col uterin.
In general, progresia leziunilor neoplazice necesita prezenta infectiei cu HPV, insa exista si alte mecanisme care contribuie probabil la progresia acestor leziuni, intrucat infectia cu HPV izolata nu este suficienta pentru a cauza leziunile canceroase.
Se pare ca factorii de mediu si statusul imunitar joaca un rol important in aparitia si progresia leziunilor cervicale. Desi infectia cu HPV este raspandita larg in populatia activa sexual (> 90% din indivizi au luat contact cel putin o data in viata cu virusul HPV), nu toate femeile ajung sa dezvolte cancer cervical sau leziuni cervicale precanceroase.
Riscul de progresie este influentat de tipul de tulpina HPV implicata in infectie (tulpina cu risc oncologic crescut/scazut), precum si perioada de persistenta a virusului. Pana in prezent au fost identificate peste 120 de tulpini HPV, dintre care 40 au tropism pentru epiteliul anogenital. S-a constatat ca tulpinile cu risc scazut oncologic sunt responsabile de leziunile cervicale cu risc scazut si condiloame anogenitale (de exemplu: HPV 6, HPV 11), ele nefiind integrate in genomul gazdei, pe cand tulpinile cu risc oncologic crescut sunt asociate cu leziuni cervicale cu risc crescut (de exemplu: HPV 16, HPV 18) si, implicit, progresia leziunii catre cancer invaziv (cca. 70-75% din cazuri). Mai multe tulpini HPV pot coexista, indiferent de potentialul oncogenic.
Riscul de infectare cu o tulpina HPV creste progresiv cu numarul de parteneri si comportamentul sexual la risc, insa infectia cu HPV poate aparea si in randul indivizilor cu partener sexual stabil. Se considera ca cca. 76-80% din femeile active sexual vor avea o infectie cu cel putin o tulpina de HPV pana la varsta de 45-50 de ani. Leziunile cervicale necesita urmarire atenta periodica prin efectuarea testului Babes-Papanicolau, corelat cu genotiparea HPV si colposcopie.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie