Ce este sarcina abdominala?
Este o forma de sarcina extrauterina caracterizata de nidarea si dezvoltarea oului in cavitatea peritoneala. Aceasta localizare, in general, se asociaza cu o rata de mortalitate si morbiditate mai mare decat in cazul celorlalte extrauterine, dar ocazional fiind considerat un eveniment obstetrical exceptional, sarcina abdominala poate ajunge la termen cu fat viu, insa acesta prezinta malformatii congenitale (hipoplazie pulmonara, asimetrie faciala, craniana sau a membrelor). Incidenta este foarte rara: 1.4% din totalul sarcinilor extrauterine.
Sarcina abdominala primara si sarcina abdominala secundara
Sarcina abdominala este intalnita mai frecvent la femeile in varsta, cu paritate scazuta, asociindu-se mai des cu rasa neagra. Se poate clasifica in doua tipuri: primara sau secundara.
Sarcina adominala primara se refera la implantarea directa a oului in cavitatea peritoneala, iar cea secundara, care este de departe cea mai frecventa, rezulta dintr-o sarcina tubara (prin avort tubar sau ruptura de trompa), uterina (ruptura unei cicatrici, fistula) sau ovariana.
Cazurile descrise in literatura de specialitate afirma implantarea oului in fundul de sac Douglas, peretele uterin posterior, epiplon, intestin, mezenter, ficat, splina, hemidiafragm, insa grefarea oului se poate face oriunde in cavitatea peritoneala, fara limite precise, datorita conditiilor bune de dezvoltare.
Simptomatolgia sarcinii abdominale
Simptomatologia la inceputul sarcinii este asemanatoare cu cea din sarcina tubara, caracterizata de metroragie si dureri abdominale, insa in sarcinile mari pot sa apara tulburari gastro-intestinale sau urinare neobisnuite, iar miscarile active fetale se percep la nivelul abdomenului superior si sunt dureroase. La examenul fizic se palpeaza cu usurinta parti fetale, facandu-se distinctie clara intre fat si uter. Gravida percepe miscarile fetale direct sub peretele abdominal, fatul fiind situat in etajul superior al abdomenului, de obicei intr-o prezentatie transversa sau oblica. Este esential ca diagnosticul sa fie pus in primul trimestru de sarcina, insa daca acest lucru s-a omis, creste dificultatea de diagnostic ulterioara.
Diagnosticul sarcinii abdominale
Ecografia de trimestru II si III de gestatie poate indica absenta peretelui uterin, lipsa lichidului amniotic care inconjoara fatul sau prezentatii anormale. Nivelul alfa-fetoproteinei este crescut in sarcina abdominala. Tomografia computerizata sau IRM sunt investigatii suplimentare, utile in confirmarea diagnosticului. Cand se intervine chirurgical pentru o sarcina avansata, problema este conduita fata de placenta pentru ca aceasta este fixata de organe vitale si tesuturi. Acestea nu au proprietatea de a se contracta ca uterul si incercarile de a indepara placenta aderenta pot duce la pierderi semnificative de sange, chiar cataclismice. Uneori se recomanda doar ligatura cordonului ombilical si abandonarea placentei in situ. Utilizarea metotrexatului este controversat si nu este la fel de eficienta ca in celelalte forme de sarcina extrauterina.
Text: Dr. Andreea Hetea, obstetrica-ginecologie
