Comportamentul copilului „problema”
Comportamentul general al unui copil „problema” circumscrie, de fapt, carentele educationale ale acestuia. Uneori, se spune despre acesti copii ca au fost prea rasfatati sau ca, din diverse motive, recurg la scenarii pentru a atrage atentia adultului. Dar de ce ar face acest lucru? Rasfatul ar putea fi una din cauze, insa nu putem generaliza. O alta cauza a acestui comportament sunt problemele de natura emotionala ale copiilor, probleme pe care parintii uneori nu reusesc sa le gestioneze sau sa le trateze corespunzator. In cazul in care copilul nu recurge doar la un comportament demonstrativ pentru a atrage atentia adultului, nu are probleme la scoala, insa nu reuseste sa isi faca prieteni, nu se integreaza in grup, ignora sau evita activitati de joc, este retras, izolat, iar comportamentul nu este corespunzator varstei, copilul poate avea probleme emotionale. Aceste probleme sunt ori rezultatul unor evenimente percepute de acesta in mod negativ, care i-au pricinuit o trauma sau stres, ori sunt specifice structurii genetice sau chiar pot indica o afectiune mentala.
Parintii sunt cei responsabili sa le poarte de grija copiilor, sa le ofere sprijin moral, afectiune, intelegere si preocupare fata de problemele cu care acestia se confrunta. Insa nu intotdeauna parintii isi dovedesc priceperea in problemele copiilor, fapt pentru care recomandam ca, atunci cand se simt depasiti de aceste probleme, sa apeleze la sprijin de specialitate. Indicat este ca masurile de corectie sau interventie psihologica sa aiba loc cat mai timpuriu, odata cu aparitia lor in etapa de dezvoltare a copilului, deoarece, pe masura ce copilul se dezvolta, problemele se pot agrava. In adolescenta, comportamentele nedorite pot fi mai dificil de corectat. Putem intalni la aceasta varsta consumul de alcool, de droguri, conflicte in grupul de prieteni, conflicte cu adultii, furtul din casa, fuga de acasa etc.
Caracteristici ale copilului „problema” din punct de vedere psihologic:
– insuficienta maturizare afectiva, lipsa autonomiei afective care conduc la reactii emotionale si autocontrol slab;
– dereglarea afectivitatii care conduce la stari de frustrare, conflicte afective, labilitate afectiva, absenta emotiilor, indiferenta fata de persoane etc.
– insuficienta maturizare a caracterului care se reflecta in autocontrol scazut, impulsivitate, slaba capacitate de evaluare a greselilor sau a comportamentului inadecvat, indiferenta, opozitie, neincadrare in norme si reguli, constiinta slaba a unor nevoi superioare de dezvoltare.
In ceea ce priveste rasfatul copiilor, este important ca parintii sa constientizeze riscurile incurajarii unui astfel de comportament. Fara sa isi dea seama, unii parinti tolereaza sau nu intervin la timp ori nu gasesc maniera potrivita de a anihila astfel de comportamente, iar, in timp, copilul va deveni din ce in ce mai dificil de controlat sau nu va mai recunoaste autoritatea parintelui.
Sfaturi pentru parintii copilului „problema”:
- Invata sa-ti observi propriul copil, sa ii observi preferintele pentru anumite persoane, obiecte etc., reactiile la critica, la esec, la incurajare, gradul de sociabilitate, placerile si interesele pentru diferite activitati, ce inclinatii are, talente etc;
- Apropierea de copil inseamna a purta cu el multe discutii, a-i inlesni cunoasterea despre lumea inconjuratoare, a-i starni interesul pentru cunoastere, iar, pe de alta parte, a fi langa el si a-i oferi afectiune, astfel incat el sa se simta in siguranta;
- Increderea reciproca inseamna ca parintele sa nu-si dezamageasca copilul, sa ii cunoasca nevoile si sa incerce sa le satisfaca, fapte pentru care copilul va fi recunoscator, astfel ca relatia parinte – copil se va intari. Una dintre nevoile copilului este incurajarea. Corectiile prin reprosuri sau pedepse il pot indeparta.
Text: Ionela-Janina Sabou – psiholog