Compromisul, între bine şi rău

Compromisul, așa cum este el descris în Dicționarul Explicativ al Limbii Române reprezintă o înțelegere bazată pe cedări reciproce. Fie că este un compromis între partenerii de cuplu, de serviciu, de școală, compromisul există în viața noastră și vedem zilnic astfel de situații în care apare invariabil.

Compromisul poate fi bun sau rău?

Depinde de ce parte ești, și anume, de parte celui care cedează sau de partea celui care acceptă ceea ce i se cedează. Acest lucru poate fi considerat de către unii o slăbiciune, pentru că ești cumva obligat să renunți la ideile tale și să le accepți pe ale celorlalți sau să accepți că nu doar tu ai dreptate. Oricare dintre noi am acceptat cel puțin o dată în viață o situație de compromis, unii cedând mai ușor, alții mai greu, din dorinţa evidentă de a evita conflicte cu persoanele apropiate. Compromisul poate fi bun  sau pozitiv în relațiile cu cunoscuții, însă, în toate, el trebuie să aibă o limită. Dacă întotdeauna tu ești singurul care cedează, poate ar trebui să ai un moment de reflecție! În acest fel acumulezi energie negativă, și vei fi afectat atât tu cât și relația care beneficiază de compromis. În acest fel dinamica relației tinde să se dezechilibreze și mai este doar un pas până la ieşirea completă din relație datorită acumulărilor de furie, neîmplinire, etc.

Când ești într-o relație, indiferent de tipul acesteia, ca relația să funcționeze e necesar să accepți atât calitățile cât și defectele celui din fața ta. Așa cum și celălalt ar trebui să facă acest lucru! Acesta poate fi un compromis! Pozitiv?! Altfel, relațiile nu ar putea fi posibile! Nu putem fi perfecți și nici nu putem cere perfecţiunea aproapelui nostru.

Compromisul, în fapt, este o negociere, așa cum este definit din punct de vedere juridic – ”o înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele” sau care își doresc atingerea unui anumit obiectiv.

Compromisurile pot avea și un  rol de adaptare prin faptul că ne ajută să ne atingem țelurile și să calmăm anumite relațiile sociale tensionate. În familie, de exemplu, dacă soția spune că face un lucru, iar soțul face altceva în contrapartidă, pentru familie, acest compromis are rol benefic în consolidarea relației și ajută la armonizarea relației de familie.

Încă din copilărie învățăm să facem compromisuri

Când un copil îți cere o jucărie și tu i-o dai dacă își aranjează celelalte jucării, reprezintă desigur o negociere, dar în care ambii parteneri primesc. Mai târziu, compromisurile devin mai provocatoare și mizele tot mai mari. Mai târziu, ca adolescenți sau ca tineri adulți, urmează să facem alte alegeri: ce prieteni am, ce școală voi urma, ce carieră, ce avantaje sau dezavantaje am dintr-o relaţie. Însă, ajungem să le facem, ca pe o normalitate, devenind astfel parte integrantă din viața noastră. Uneori însă, compromisul poate deveni o cumpănă greu de trecut. Ce ar trebui să faci în aceste condiții ?

În primul rând,  starea ta de confort psihic trebuie să fie la cote normale. Iar, dacă simți că lucrurile nu pot și nu sunt favorabile decât într-un sens,e necesar să te gândeșți de două ori în loc să iei o hotărâre care te va afecta cu siguranță. Când pleci la o negociere, trebuie să fii de acord și cu poziția celuilalt, altfel discuția merge în direcția greșită. Nu uita că există și persoane care nu acceptă niciodată, niciun compromis! Asigura-te că poți avea un dialog cu persoana, vezi ce își dorește și apoi fă pași în atingerea obiectivului tău.

A face compromisuri înseamnă și a da ceva în schimb, asumându-ți poate responsabilități suplimentare, în schimbul renunțării celuilalt la o poziţie de forță. Nu uita să asculți ce are de spus și partenerul tău de relație, făcând apel la empatie și diplomație, în același timp. Și nu începe discuția cu o negație sau direct, cu o acceptare! Poți avea regrete în ambele situații, iar cel care va fi primul afectat vei fi tu!

A găsi un răspuns bazându-te pe un sistem de avantaje și dezavantaje  și a cere un timp de gândire pentru a procesa informaţia, poate fi în beneficiul tău.

Există bineînțeles și lucruri care nu se pot negocia: cinstea, corectitudinea în varii situații, responsabilitatea față de ceilalți sau principiile de viață. Valorile fundamentale nu se pot negocia, pentru că există riscul să dai și să nu primești nimic.

Fără compromisuri, care sunt în fapt situații de viață, nu ne putem dezvolta

Compromisul poate aduce beneficii de ambele părți. Importanţa lui este subliniată tocmai de faptul că este o acțiune asumată și nu lasă loc frustrărilor. Este bine să realizăm că nu deținem adevărul absolut și putem oricând învăța ceva bun de la persoanele care ne înconjoară.