Condilomatoza genitala
Condiloamele acuminate anogenitale sunt unele dintre cel mai frecvent intalnite boli cu transmitere sexuala si, desi afecteaza ambele sexe, se pare ca exista o preponderenta mai mare in randul populatiei de sex feminin (cca 67%).
Cauza aparitiei condilomatozei anogenitale
Cauza aparitiei condilomatozei anogenitale o reprezinta infectia cu virusul HPV (Human papillomavirus), acesta avand o perioada de incubatie ce variaza de la 3-4 saptamani pana la 8 luni. Din fericire, cele mai multe infectii sunt tranzitorii (cca 85%) si virusul este eliminat in maximum 2 ani din organism. Persoanele diagnosticate cu condilomatoza anogenitala prezinta un risc crescut de a dezvolta in timp cancere anogenitale si laringiene.
Exista peste 120 de tulpini de HPV cunoscute pana in prezent, dintre care aproximativ 35 sunt specifice epiteliului anogenital si au potential variabil de a dezvolta in timp neoplasme cervicale sau anale. Tulpinile HPV 18 si 16 sunt tulpini asociate frecvent cu aparitia carcinoamelor scuamoase, pe cand tulpinile 6 si 11 sunt asociate in proportie de 90% cu aparitia de condiloame si neoplazii de grad scazut. Frecvent, pot fi diagnosticate asocieri de tulpini de HPV cu risc inalt si risc scazut oncologic.
Riscul de infectare
Transmiterea HPV se face aproape exclusiv pe cale sexuala, indiferent de tipul de contact sexual (vaginal, anal, oral), iar prezervativul nu ofera protectie pentru transmiterea bolii. De asemenea, contactul deget – anus / vagin / oral / direct pe leziune reprezinta o cale de transmitere importanta. Infectia HPV este mai des intalnita la pacientii imunodeprimati si la cei cu comportament la risc.
Riscul de infectare creste odata cu cresterea numarului de parteneri sexuali. De asemenea, existenta sau istoricul de boli cu transmitere sexuala sau herpesul oral creste incidenta de infectie cu HPV.
La femei, condiloamele anogenitale se pot vizualiza la nivelul perineului, labiilor mici si mari, la nivelul vaginului si al colului uterin. In randul barbatilor, condiloame se regasesc frecvent la nivelul preputului, transmiterea facandu-se prin contact sexual heterosexual sau homosexual. Desi condiloamele perineale la barbati pot fi intalnite si la indivizii heterosexuali, ele se regasesc cu incidenta maxima la indivizii ce intretin contacte homosexuale. De asemenea, in randul barbatilor s-a constatat o incidenta crescuta a cancerului laringian produs de HPV.
Simptomatologia condiloamelor anogenitale
In marea majoritate a cazurilor, condilomatoza genitala este asimptomatica. Simptomatologia este data de numarul si localizarea formatiunilor condilomatoase si poate fi reprezentata de durere, senzatie de arsura, prurit si sangerari daca formatiunile sunt traumatizate. Ocazional, condiloamele se pot prezenta sub forma unor leziuni exofitice voluminoase ce pot interfera cu procesul de defecatie, actul sexual sau chiar pot impiedica procesul de nastere naturala.
Diagnosticul si tratamentul condilomatozei anogenitale
Diagnosticul este, de obicei, clinic, prin vizualizarea directa a zonei afectate. Condiloamele se prezinta sub variate forme: uzual, formatiuni conopidiforme, de culoarea pielii sau usor roz, pana la papule netede si aplatizate. Examinarea clinica ar trebui sa fie completata de anoscopie, sigmoidoscopie si colposcopie pentru evaluarea leziunilor suplimentare. De asemenea, se poate utiliza aplicatia de acid acetic 5% care determina albirea leziunilor, insa este nespecifica.
Daca diagnosticul nu este cert, se poate recurge la biopsie, in special la cazurile care nu raspund la terapia specifica sau prezinta caracteristici atipice. Condilomatoza acuminata trebuie diferentiata de alte leziuni HPV-like, cum ar fi condiloma lata cauzata de sifilisul secundar.
In diagnosticul diferentiar intra, de asemenea, micropapilomatoza vulvara, leziuni verucoase asociate herpesului genital, moluscum contagiosum, angiofibroame si papilomatoza bowenoida. Carcinomul scuamos poate coexista cu leziunile condilomatoase si orice leziune suspecta ar trebui biopsiata.
Tratamentul condilomatoazei anogenitale presupune aplicarea de substante chimice topice, produse farmacologice imunomodulatoare sau excizie chirurgicala. Tratamentul este orientat in functie de localizare si extinderea leziunilor. Totusi, indiferent de metoda de tratament adoptata, rata de recurenta ramane crescuta − 30-70%.
Excizia chirurgicala a formatiunilor condilomatoase este preferata per primam in cazul formatiunilor exofitice voluminoase, cu baza de implantare larga (> 1-2 cm) sau in cazul esecului terapiilor medicamentoase.
Crioterapia este o metoda destul de dureroasa de tratare a condiloamelor, insa cu rate de succes de pana la 63-92%. De asemenea, se poate utiliza terapia laser (CO2 sau NdYag).
Tratamentul chimic include aplicarea de substante cum ar fi podofilotoxina, acidul tricloracetic sau fluorouracil, cu rolul de a stopa cresterea si de a distruge formatiunile condilomatoase. Aplicatiile se fac sub supraveghere medicala, deoarece substantele sunt intens iritante pentru mucoase si tegumente si, aplicate incorect, pot determina leziuni de tip arsura chimica pe suprafete intinse.
Terapia imunomodulatoare presupune folosirea de produse farmacologice de tipul imiquimod sub forma de crema sau interferon alfa cu administrare sistemica sau locala. Ambele produse au rate satisfacatoare de eliminare a condiloamelor si de preventie a recidivei, insa cel din urma nu este folosit atat de des in practica curenta din cauza reactiilor adverse.
Alte tratamente folosite in terapia condilomatozei includ sinecateinele, cidofovir topic (aprobat de FDA pentru retinita CMV la pacientii imunodeprimati), nitrit sodic combinat cu acid citric sau coagulare infrared.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
