Copilul care nu ia in greutate: ce e de facut

Cresterea si dezvoltarea unui copil sunt deosebit de importante, mai ales in primii ani de viata. In aceasta perioada, rata de crestere este foarte accelerata atat in ceea ce priveste greutatea, lungimea, cat si dezvoltarea neuromotorie si psihosociala. O multitudine de studii au aratat importanta primelor 1000 de zile de viata in ceea ce priveste nutritia si dezvoltarea bebelusilor, cei mai multi dintre ei avand un spor ponderal de aproximativ 6-7 kilograme la varsta de 12 luni, comparativ cu greutatea de la nastere. O alta formula usor de retinut este ca majoritatea isi dubleaza greutatea de la nastere la varsta de 4 luni si si-o tripleaza la varsta de 1 an.

Graficele de crestere la copii

Este foarte important ca parintii sa stie ce inseamna normal in ceea ce priveste greutatea unui copil, raportat la varsta si sexul acestuia. In acest sens, este bine ca medicul de familie sau medicul pediatru care urmareste copilul, ideal inca de la nastere, sa ii monitorizeze cresterea in raport cu percentilele potrivite pentru varsta si sex.

Percentilele sunt grafice speciale care iau in considerare un esantion statistic semnificativ de copii de un anume sex si o anume grupa de varsta, cu scopul de a stabili limitele inferioare si superioare ale normalului, pentru un anume parametru de crestere al copilului. Este normal ca micutul sa se afle intre percentila 5 si 95 (stabilite ca limita inferioara si superioara a normalului), indiferent de parametrul masurat. Exista percentile pentru greutate, lungime, perimetru cranian sau abdominal, toate raportate la sex si varsta.

Atunci cand un copil nu ia in greutate conform asteptarilor, sunt necesare investigatii atente, dar nu neaparat invazive, pentru ca multe din indiciile vitale sunt obtinute din examenul clinic si din discutia cu familia sau ingrijitorii celui mic. Cand cresterea deficitara in greutate se asociaza cu un deficit in cresterea in lungime, se vorbeste despre falimentrul cresterii sau retard staturo-ponderal.

Cauzele frecvente ale unei cresteri deficitare in greutate:

• Aport insuficient de hrana sau substante nutritive in dieta. Aceasta situatie este des intalnita in cazul bebelusilor alimentati cu lapte matern la san, caz in care nu se contorizeaza concret cantitatea de lapte pe care cel mic o primeste la fiecare masa. O solutie simpla este ca mama sa se mulga si sa vada exact cat lapte obtine in 24 de ore. Alta situatie apare atunci cand bebelusii au prea putine mese pe zi. Nou-nascutii nu trebuie sa stea mai mult de 4 ore fara sa primeasca o masa, chiar daca asta inseamna ca bebelusul trebuie trezit in timpul noptii pentru a primi lapte. Pe masura ce copilul creste, numarul de mese urmeaza sa scada odata cu scaderea necesarului de calorii si nutrienti. Probleme pot aparea si in cazul bebelusilor alimentati cu formula de lapte, daca nu se respecta proportiile de formula de lapte/apa;
• Diversificare incorecta: precoce sau tardiva, cu alimente sau cantitati nepotrivite pentru varsta;
• Afectiuni ale tractului digestiv: reflux gastroesofagian, diaree cronica, boli cronice ale ficatului, fibroza chistica;
• Alergii si intolerante alimentare: alergie la proteina laptelui de vaca sau alta proteina, intoleranta la lactoza;
• Infectii acute, recurente sau cronice, care consuma o multitudine din resursele si depozitele nutritionale.

Este normal ca bebelusii sa treaca prin perioade in care nu iau la fel de bine in greutate ca in lunile precedente. Apetitul copiilor este mereu schimbator, mai ales in perioadele in care se introduc alimente noi in dieta. Motiv de ingrijorare este atunci cand in primele 12 luni de viata exista o perioada de 3 luni consecutive in care greutatea copilului stagneaza sau regreseaza.

Se recomanda sa va adresati medicului pediatru sau medicului de familie daca:

• Observati schimbari majore in comportamentul alimentar sau apetitul celui mic;
• Daca apar scaderi majore sau bruste in greutate, fara recuperarea greutatii pierdute;
• Daca alimentarea devine dificila si mesele dureaza din ce in ce mai mult si cantitatea de mancare pentru 24 de ore pe care copilul o tolereaza se schimba semnificativ.

Text: Dr. Alexandra Barzan, medic pediatru