Copilul fata in fata cu boala
Boala, starea de dezechilibru a organismului uman, determina perturbarea omului in ansamblul sau. Minusul indus de boala se manifesta prin dificultati de adaptare si de eficienta in cadrul vietii sociale. Daca adultii bolnavi intampina greutati in a face fata bolii lor, atunci copiii ne apar ca fiind in totalitate afectati la nivel psihologic de tot ceea ce presupune boala lor.
Reactiile copilului in fata bolii
In fata bolii, copilul are reactii negative de agitatie, insomnie, refuzul alimentelor si plans. Este posibil sa apara fenomene de exploatare a bolii sau chiar dorinta de a fi bolnav cu scopul de a atrage atentia si de a fi alintat, in special la copii prescolari si scolari mici. Insa, boala reala genereaza durere si suferinta in viata copilului. Uneori pot aparea stari de pasivitate exprimate prin lipsa de energie a celui mic. In cazurile mai grave, ca spitalizarile indelungate, depresia se instaleaza ca si reactie, mai ales daca mama nu sta permanent cu copilul. Pentru a evita astfel de reactii traumatizante, este indicat sa i se explice pe intelesul acestuia situatia curenta si sa i se permita sa pastreze unele obiecte familiare, de care el se simte atasat, cum ar fi jucaria preferata, pijamaua sau papucii favoriti. In cazul copiilor de varsta scolara, semnele care anunta depresia sunt: tristete, izolare, refuzul relationarii cu colegii, scaderea randamentului scolar prin dificultati de concentrare, de atentie, de memorare, lipsa poftei de mancare, insomnii, oboseala, cefalee, dureri abdominale. Toate aceste reactii se manifesta destul de frecvent, fiind o consecinta a internarii in spital si a separarii de parinti. Uneori, copiii interpreteaza boala ca pe o pedeapsa cauzata de un comportament necorespunzator. Ei accepta pasiv toate tratamentele, considerandu-le o pedeapsa cuvenita. Alteori, copilul este total lipsit de energie, de vointa, acceptand pasiv tot ceea ce i se intampla. In general, copiii suporta greu separarea de parinti, ei devenind anxiosi in aceasta situatie. In prima faza, copilul protesteaza plangand, strigand dupa parinti, refuzand atentia personalului medical, fiind de neconsolat. Apoi, protestul se transforma in disperare prin incetarea plansului. Disperarea se manifesta prin inactivitate, lipsa atractiei fata de jucarii si izolare. In cele din urma, se instaleaza detasarea printr-un comportament de resemnare, nefiind insa semn de multumire, deoarece este indiferent fata de parinti.
Boala genereaza stres
Stresul creste nevoia de securitate si de ajutor, deoarece copiii se simt singuri, plictisiti sau deprimati. Pe langa separarea de parinti, copilul mai suporta si despartirea de prieteni si de activitatile sale zilnice. De asemenea, tabloul reactiilor la boala mai contine si reactia de furie. Cel mic reactioneaza cu furie la restrictiile impuse de situatia sa sau la tratamentele medicale necesare. Furia se manifesta in mod diferit in functie de varsta copilului. Copiii mici isi manifesta furia prin tipete, urlete si chiar prin lovirea celui considerat a fi un adversar. Copiii mai mari isi exprima furia printr-un limbaj abuziv, in expresii ca “nu stiu”, “nu-mi pasa” care inseamna, de fapt, o strigare dupa ajutor “ajuta-ma sa inteleg ce mi se intampla”. O alta reactie emotionala este cea de negare a bolii, prin care copilul isi alimenteaza speranta in vindecare. Acest mecanism de adaptare impreuna cu fixarea unor obiective inalte pot fi stimulative asupra copilului, dar pot fi si periculoase in cazurile de internare in spital cu scopul aplicarii unor tratamente de vindecare. Daca tratamentul esueaza, efectele psihologice asupra celui mic sunt dezastruaose, putandu-se ajunge pana la pierderea sperantei si la depresie.
Reactia de exploatare a starii de boala poate genera reactii hipocondrice. Acest lucru se intampla in cazul copiilor supraprotejati, care se folosesc de boala ca scuza, pentru a nu depune eforturi constante in activitatea scolara.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familie