Cum liniştim copilul cu tantrum

„Tantrum” este un termen apărut în expresia românilor din momentul în care au ajuns la noi valurile recente de metode de parenting. Cea mai apropiată traducere ar fi „crize de furie” care, din păcate este o traducere incompletă. Ce este, de fapt, un tantrum? De ce apare? Și, cea mai importantă întrebare: Cum îmi ajut copilul să treacă peste un tantrum care adesea ne epuizează pe amândoi? Mai jos clarificăm fiecare întrebare.

Ce este tantrumul?

Copiii mici nu au capacitatea de a exprima în cuvinte profunzimea trăirilor pe care le experimentează și care adesea îi copleșesc. Fie că limbajul lor este sărac dezvoltat, fie că părinții nu au disponibilitate în momentul acela pentru a-i asculta, fie că s-a acumulat oboseala sau este suprastimulat, copilul trebuie cumva să scoată toată această frustrare, neputință, furie, cumva, așa că țipă, plânge, pare că nu vede și nu aude.

Ca reprezentare vizuală, un tantrum poate fi descris ca acumularea dintr-o oală cu presiune care, la un moment dat, va exploda spectaculos.

Pentru a evita astfel de manifestare, trebuie să îi dăm copilului ocazia să își ventileze emoțiile, să îl ținem în brațe, să ne uităm în ochii lui și să îi comunicăm faptul că suntem alături de ei, orice ar fi. Mai mult, trebuie să lăsam copilul să și plângă într-un mediu securizant, pentru că, dintre toate metodele de ventilare a emoțiilor, plânsul este cel mai curativ. Din păcate, rar lăsăm copilul să plângă, adesea îi distragem atenția sau îi spunem să înceteze.

De ce la unii copii sunt frecvente astfel de manifestări?

Oamenii sunt diferiți: unii mai timizi, mai așezați, alții vulcanici, plini de energie, fără astâmpăr. Fiecare copil are personalitatea sa și fiecare părinte își crește copiii diferit față de alți părinți (chiar același părinte poate avea abordări diferite de la copil la copil, dacă are mai mulți).

Da, unii copii sunt mai vulcanici, dar în același timp, se poate ca și metodele părinților de a gestiona tantrumurile să fie defectoase…din păcate mulți părinți duc în suflet copilul care nu a fost niciodată lăsat să vorbească, să plângă, să fie fragil, așa că tot ce știe să facă e fix ce a fost învățat la rândul său. Să îl facă pe propriul copil să tacă, să nu deranjeze, să stea liniștit prin orice mod.

Cum liniștim copilul cu tantrum?

Copilul în plină criză este greu de gestionat, dar puteți urma pașii de mai jos:

Copilul trebuie să fie în siguranță – fiți cu băgare de seamă să nu se lovească intenționat sau accidental – puteți să îl luați în brațe, spunând că îl iubiți prea tare pentru a-i permite să se lovească.

Trebuie să știe că sunteți lângă el – copilul trebuie informat cu blândețe că sunteți acolo, lângă el și aveți răbdare până când e dispus să vină să spună ce s-a întâmplat

Dacă vă permite, puteți să îl alinați în brațe, dacă nu, puteți să îl mângâiați.

Folosiți cuvinte liniștitoare: sunt lângă tine, te înțeleg, știu că ți-e greu, sunt aici lângă tine, o să trecem peste asta împreună.

Nu îl certați, amenințați, nu țipați la el, NU îl loviți!

Dacă sunteți într-un loc public, plecați, mergeți undeva discret împreună cu cel mic.

Ignorați privirile indiscrete și părerile nesolicitate – adesea oamenii se bagă în discuție inutil. Rugați omul să plece.

Când totuși apele se liniștesc, nu reproșați copilului, nu întoarceți situația în favoarea voastră, ci încercați să aflați ce anume a declanșat astfel de reacții și rugați copilul să vă spună cum ar vrea el să îl ajutați în timpul tantrumurilor.

Copiii cresc, tantrumurile o să dispară, dar ține de voi, adulții ca cel mic să crească știind că mami și tati l-au tratat cu blândețe, cu iubire, cu respect, dar și cu autoritate când situația permitea. Încercați să evitați sfaturile dăunătoare de a lovi sau pedepsi copilul…acesea sunt metode care transformă copilul în adult anxios, frustrat, dependent de substanțe (da, și alcoolul și tutunul) care la rândul lui își va agresa copilul. Să fim umani….