Cum stii daca esti o mama anxioasa si ce e de facut
Aparitia unui bebelus in viata familiei este un moment fantastic. Bucuria intalnirii, primul tinut in brate, prima noapte in casa voastra, prima criza de plans, prima plimbare, prima zi fara mami, prima raceala sau cazatura, toate, absolut toate raman in mintea mamei. Unele mame trec destul de usor, dar sunt alte mamici care raman blocate de experientele neplacute prin care au trecut copiii lor. Unele se invinovatesc, altele plang necontrolat, unele nu pot sa doarma noptile. Sigur, toate acestea sunt trairi normale pentru o mama care abia a nascut si abunda de hormoni, dar daca acestea ne afecteaza calitatea vietii, daca ne impiedica sa ne bucuram de restul experientelor petrecute alaturi de cel mic, atunci avem o mica problema.
Putina grija e sanatoasa, dar excesul e daunator
E absolut normal sa ne dorim tot ce e mai bun pentru copiii nostri, sa ne dam silinta sa le oferim o viata lipsita de griji, de boli, de experiente neplacute, dar pana la urma, si acelea sunt experiente din care cel mic are de invatat si asa se pregateste pentru viata de zi cu zi. Cu toate astea, uneori unele mamici tind sa exagereze. Nu ii lasa pe cei mici sa atinga nimic, nu ii scot din casa, petrec noptile sterilizand si dezinfectand, evita contactul cu oamenii, ii opresc vesnic din joaca pentru a le dezinfecta manutele. Astfel de atitudine nu e doar daunatoare pentru mama care ajunge sa isi consume toate resursele pe curatenie, dar si pentru copil care ca creste mereu in umbra unei mame hiperprotectoare, de la care se asteapta sa ii rezolve toate problemele.
Iata 4 semne ca esti anxioasa:
- Peste tot vezi pericole si amenintari: o simpla plimbare in parc este pentru o mama anxioasa o capcana a mortii. In loc sa se bucure de peisaj, de liniste, mamica sta ingrijorata si incordata, transmitand si copilului aceeasi stare.
- Nu poti sa dormi noaptea de grija. Chiar daca cel mic doarme linistit in patut sau langa tine, tu stai cu grija pentru ca te gandesti ca sigur pateste ceva. Cand abia ati ajuns acasa de la maternitate, e normal sa fii ingrijorata pentru ca e o experienta noua, iar hormonii iti dau stari diferite, dar daca lunile trec, iar spaima ramane, cu siguranta vorbim de anxietate.
- Crezi ca doar tu il poti proteja, nici macar tatal bebelusului. Gandirea de acest gen este aproape distructiva. Relatiile tata-copil si mama-tata au enorm de mult de suferit. Tatal nu este lasat sa isi ingrijeasca copilul si chiar daca este lasat, mereu i se spune ca nu face ce trebuie. Cu timpul acesta renunta in a mai incerca, iar intre cei doi pot aparea rupturi pe termen luni. Pentru relatia mama-tata, o astfel de atitudine naste frustrare, reprosuri, ura, si, din pacate, chiar despartire. Tatal e la fel de capabil ca o mama sa isi ingrijeasca copilul si are aceleasi drepturi ca mama. In plus, copilul ajunge sa fie dependent de mama, iar mai tarziu, aceasta relatie poate deveni toxica.
- Invinuirea. Pentru cea mai mica vanataie sau pentru cel mai banal virus cules din aer, mama isi face procese aspre de constiinta. Ajunge sa nu mai manance, sa nu mai doarma si chiar sa aiba o parere groaznica despre ea ca fiinta, nu doar ca mama. in combinatie cu depresia postnatala (care se poate manifesta si la luni bune dupa nastere!), se poate ajunge la suicid.
Ce poti face cand stii ca esti anxioasa?
Cere ajutorul familiei! Roaga-i sa mai stea cu copilul cat tu petreci timp cu tine sau cu partenerul si spune-i acestuia prin ce treci. Verbalizarea ajuta pentru ca ii pui in tema pe cei din familie astfel incat sa urmareasca daca starea ta se inrautateste si ajuta la detensionare. Daca tot nu apar imbunatatiri, cateva sedinte de psihoterapie te pot ajuta sa gasesti sursa anxietatii tale. Nu e nicio rusine sa ceri ajutor profesionist pentru ca in final, faci bine nu numai tie, cat si familiei tale.
Farmaciile Catena intampina mamicile, dar si femeile care se pregatesc sa ramana insarcinate, cu cardul Mama si Copilul. Pe baza cardului, posesoarele pot beneficia de reduceri de pana la 25%.
Citeste si Depresia dupa nastere – semne care sa te ingrijoreze
Text: Lupu Florentina Natalia, consilier psihologic