De ce fac copiii crize de furie?
Momentul cand un copil se tranteste pe jos si tipa in mijlocul unui magazin este poate cea mai penibila experienta a vietii de parinte. Fiecare parinte are propriile explicatii referitoare la motivele aparitiei crizelor de furie. Unii dau vina pe temperametul coleric al copilului, altii pe desenele animate, iar altii pe rasfatul provenit de la bunici. Toti acesti factori determinanti pot fi cat se poate de reali. Un copil impulsiv din fire poate face crize de furie mai des sau mai amplu decat unul linistit. Impulsivitatea este o trasatura innascuta care poate fi modelata prin educatie.
Parintele trebuie sa stie ca aceste furtuni emotionale ii provoaca celui mic o mare suferinta. El nu stie cum sa le gestioneze si incearca sa semnalizeze parintilor ca are nevoie de ajutor. Copilul apeleaza la tipete, plans si agitatie atunci cand nu gaseste alte modalitati mai potrivite de a se comporta. Cei mici au nevoie sa invete alte cai de a face fata situatiilor dificile.
Copiii pot face crize de furie din urmatoarele motive:
- Nu isi poate stapani impulsurile. In momente dificile, copilul isi pierde controlul asupra reactiilor sale, izbucnind in crize de furie. Micutul are nevoie de ajutor din partea parintelui pentru a invata sa isi controleze propriile reactii negative.
- Toleranta scazuta la frustrare. Frustrarea apare cand copilul nu primeste ceea ce vrea in acel moment. Este nevoit sa amane o activitate placuta pentru una care lui nu ii produce nicio bucurie. Copiii carora le sunt indeplinite dorintele imediat ce acestea au fost rostite fac mult mai frecvent crize de furie.
- Nu se simte confortabil in situatii incerte. Copiii care sunt invatati cu o anumita rutina se vor adapta cu dificultate la schimbare, iar unii dintre ei se pot opune chiar cu vehementa. In general, micutii prefera situatiile previzibile asupra carora sa aiba un pic de control.
- Incapacitatea de a-si exprima verbal nemultumirile. Insuficienta dezvoltare a vocabularului, in special cel emotional, dar si prezenta unei inhibitii de a exprima ceea ce simte sau ce doreste, il determina pe copil sa recurga la o comunicare mai primitiva, prin plans si tipete.
- Lipsa unor limite ferme. Limitele prea slabe si permisive dezorganizeaza comportamentul copilului si nu genereaza invatare. La fel si cele prea aspre, neinsotite de explicatii potrivite duc la ingradirea libertatii copilului si la manifestari opozitioniste. Autoritatea excesiva a parintelui, retragerea recompenselor si intarirea pedepselor duc la accentuarea crizelor de furie, si nu la diminuarea lor. Limitele trebuie sa se situeze undeva la mijloc, intre soft si hard. Limitele ferme si clare sunt cel mai usor acceptate de catre copil si ii scad foarte mult anxietatea. Nu se va mai simti vinovat pentru un comportament nepotrivit care nu a fost sanctionat. In acest caz, existenta unor consecinte ferme, insotite de un ton calm si bland, este esentiala.
Cum invatam copilul sa isi controleze reactiile de furie?
- Copiii invata prin imitare si observare. Asadar, parintii reprezinta un model pentru copii. Daca vei reactiona la crizele lor de furie tot cu furie, ei isi vor insusi acest tip de raspuns. Incearca sa iti pastrezi calmul si sa inveti sa gestionezi propriile emotii negative pentru a fi un sprijin real al copilului tau in momente de criza.
- Identificarea corecta a cauzei furiei. Observa cu atentie situatiile in care copilul tau manifesta crize de furie si incearca sa reactionezi in functie de cauza care le-a declansat. Copilul are nevoie sa se simta sprijinit si inteles. Acorda atentie emotiei copilului si linisteste-l cu mangaieri si imbratisari. In acest fel, el isi va pastra increderea in ceilalti si va deveni la randul lui sensibil la emotiile altor persoane.
Text: Psiholog Dana Comanescu
