Despre depresie, cu răbdare şi atenţie

Depresia, această boală slab înțeleasă în țara noastră face victime și produce răni greu de vindecat, în primul rând din cauza manifestării ei, dar mai ales, din cauza neînțelegerii celor din jur și a atitudinii lipsite de empatie și înțelegere. De aceea, este fundamental să ne educăm, să renunțăm la preconcepții și să învățăm să ascultăm cu empatie, cu omenie și blândețe.

De ce unii oameni sunt depresivi?

Depresia apare în mod special din două motive principale: din cauze genetice sau din cauza unui eveniment traumatic. Principala întrebare care apare pe buzele multor oameni este: de ce e depresiv când are tot ce îi trebuie și o viața frumoasă? Ei bine, această întrebare și-o pun și cei care suferă de această boală crâncenă pentru că se simt nedreptățiți, pentru că nu înțeleg/acceptă că ei pot fi cei care suferă de așa ceva.

Depresia nu ține cont de situația financiară, de cât de minunată e relația de cuplu sau de familie, depresia pur și simplu te lovește ca un tren în viteză și din păcate, te obligă să ascunzi tot ce simți pentru a păstra aparențele (slujbă, familie, statut social), de aceea ajung depresivii în atenția medicilor după ce au lovit punctul cel mai jos al bolii sau mai rău, au gânduri sinucigașe.

Cum se manifestă depresia, de fapt?

Pentru că e „rușinos” să spui că ești depresiv, mulți oameni duc această povară uriașă singuri ani la rândul fără ca nimeni să își dea seama.

Manifestările acestei boli sunt diferite de la om la om, dar adesea se manifestă astfel în majoritatea cazurilor:

• Tulburări ale somnului – ori insomnie, ori pur și simplu incapacitatea de a te trezi
• Tulburări alimentare – cel mai frecvent pierderea apetitului, dar poate apărea și mâncatul pe sistem nervos, necotrolabil
• Fluctuații ale emoțiilor – ori hipersensibilitate, ori apatie
• Nu ii mai pasă de aspectul fizic

Ce văd, de fapt, cei mai mulți oameni? Văd cearcăne adânci, văd ochi plânși, văd hainele largi și aspectul ușor neîngrijit, dar rar văd ce efort a fost pus în a încerca să păstreze o aparență funcțională. Există depresivi care pur și simplu nu mai găsesc puterea să se dea jos din pat, și desi ei sunt secătuiți din punct de vedere emotional, tot găsesc puterea să zâmbească persoanelor dragi și să le întrebe: „Hei, ești bine?” chiar dacă simt că universul lor se dărâmă.

Ce să-i spui unui depresiv astfel încât să îl susții?

Ne place să vorbim mult, să povestim cu oamenii veseli, să facem glume și să râdem în hohote, dar când trecem pe lângă omul acela tăcut, solitar, considerăm că un „Bună!” e de ajuns, dar încercați să vă opriți o secundă și să întrebați „Ce faci tu? Cum e ziua ta?” s-ar putea să fiți un om căruia să îi oferiți o stare suficient de confortabilă încât să spună că nu e bine deloc. În momentul acela o privire blândă, capacitatea de a asculta fără judecată și o îmbrățișare la nevoie pot ajuta mai mult decât credeți, iar omului acela să îi luați măcar pentru o secundă greutatea de pe umeri.

Ascultați cu atenție, cu blândețe spuneți că înțelegeți, NU oferiți sfaturi necerute și în niciun caz nu îi spuneți că nu are niciun motiv să fie „trist”.

Cum poți ajuta un om care suferă de această boală?

În momentul în care aflați că un om este depresiv, puteți face mult bine, dar și rău din neatenție, așa că, abordați subiectul cu delicatețe și omenie astfel:

• Păstrați discreția! Dacă vi s-a spus în particular astfel de informație, înseamnă că sunteți considerat un om de încredere. Încercați să respecta decizia omului de a rămâne în anonimat. Poate nu e pregătit de toată atenția care i s-ar putea oferi.
• Nu oferiți sfaturi inutile! Chiar dacă sunteți specialist, sfaturile se oferă când sunt cerute și oricum degeaba îi spui să iasă din casă, dacă nu are energia să o facă!
• Acceptați omul așa cum este! Nu îl forțați să zâmbească doar pentru că așa vă simțiți confortabil. Lăsați omul să-și trăiască depresia, pentru că un zâmbet forțat e doar o mască, nu o soluție.
• Dincolo de depresie este un om. Dacă vă este coleg de muncă, să știți că încă este capabil să își facă munca, e încă capabil să ia decizii bune și poate fi eficient. Nu lăsați diagnosticul să dicteze întreaga interacțiune cu el.

Când trece depresia?

Depresia diagnosticată trece cu tratament medicamentos și psihoterapie. Problema e că durează destul de mult până găsim schema de tratament care să funcționeze exact așa cum trebuie, așa că depresia diagnosticată poate trece în câteva luni, dar norul negru al acesteia poate să urmărească omul ani la rândul…frica de a nu se întoarce la experiențele anterioare poate fi paralizantă, în aceeași măsură în care viața poate reveni la normal.

Oricare a fi situația, depresia nu este o rușine, nu e suferindul nici vinovat, nici paranoic, este o afecțiune care poate apărea oricând, la oricine și se poate manifesta diferit de la om la om. Fiți înțelegători, fiți omenoși și nu judecați!