Efectele autoizolării asupra copiilor cu cerinţe educaţionale speciale

Autoizolarea afectează fiecare om în mod diferit. Unii descoperă noi pasiuni, alții citesc cărțile pe care nu au avut timp să le citească până acum, alții stau cu zilele la televizor, unii fac sport și alții mănâncă excesiv. Cu toții găsesc un mod de a refula și a scoate stresul din sistem, dar în cazul copiilor lucrurile stau diferit. Sunt irascibili, frustrați, supărați, nervoși pentru că nu își pot vedea prietenii și se simt neputincioși.

Din păcate, în timp ce copiii neurotipici pot exprima verbal sau comportamental faptul că sunt copleșiți, copii cu cerințe educaționale speciale pierd puținele achiziții cognitive dobândite în urma terapiilor continue, iar ei și părinții se simt de-a dreptul disperați.

Ce efecte are autoizolarea în cazul copiilor cu CES?

• Regres comportamental și cognitiv – fiecare achiziție comportamentală este obținută cu efort consistent din partea copilașilor, a părinților și a echipei de specialiști, iar faptul că nu se mai pot face întâlniri de terapie recuperatorie, se poate ajunge la regres.
• Apariția unor noi comportamente nedezirabile – lipsa socializării și a terapiilor de specialitate pot duce la apariția unor stereotipii sau a unor comportamente greu de corectat fără susținerea terapeutului.
• Depresie, agresivitate, sfidare – pot fi reacții de care părinții se pot lovi pentru că rutina copilului cu CES a fost întreruptă brusc.
• Stagnare din evoluție. De multe ori, simpla observare a colegilor, îi ajută pe copiii cu dizabilități să preia comportamentele acestora și astfel, să învețe abilități specific vârstei de dezvoltare.

Ce poate face părintele copilului cu CES în această situație

Nimic nu doare mai tare decât neputința unui astfel de părinte, știind cât efort a fost făcut pentru a-l duce pe copilaș la toate terapiile recuperatorii, văzând că cel mic pierde achiziții de la zi la zi. Cu toate astea, poate face următoarele lucruri:

• Cere ajutorul! Nu trebuie să fii orgolios sau să te gândești că deranjezi, ci trebuie să întrebi ce să faci pentru binele copilului tău. Unii terapeuți trimit un plan de acțiune, alții oferă sfaturi gratuite părinților dezorientați.
• Fii realist! Oricât de multă bună-voință ai avea, n-o să poți face terapie așa cum făceai cu terapeutul, dar poți fi co-terapeut cu succes. Ascultă recomandările specialistului, fără să te frustrezi dacă pare că nimic nu iese cum trebuie.
• Concentrează-te asupra relației, nu asupra cunoștințelor. Decât să te enervezi, să ridici tonul, să te pierzi cu firea, mai bine vă jucați împreună, gătiți împreună, citiți împreună și încercați în altă zi.
• Dezvoltați abilitățile de viață independentă. Acum e momentul ideal să îl învățați pe cel mic să facă curățenie, să prepare mâncare simplă, să coasă, poate chiar să scăpați de scutec sau suzetă dacă sunt pregătiți.
• Nu rupeți legăturile cu prietenii. Atât dumneavoastră cât și copilul trebuie să vorbiți la telefon cu prietenii pentru a vă lua doza de socializare atât de necesară. E posibil ca la început să fiți stânjeniți, dar cu timpul să vă învățați cu noua metodă de comunicare.
• Luați informații din surse sigure. Chiar dacă internetul este plin de tot felul de materiale educative, alegeți să lucrați cu ceea ce e recomandat micuțului dumneavoastră în funcție de stadiul de dezvoltare în care se află.
• Nu vă forțați inutil. Nu trebuie să demonstrați nimic, nimănui. Ci doar să fiți bine emoţional dumneavoastră și micuțul.