Este bine sa amani divortul de dragul copiilor?
Divortul a devenit un subiect atat de dezbatut al zilelor noastre, incat nu mai pare a fi un lucru anormal. Si totusi, vorbim despre o adevarata drama care afecteaza atat parintii, cat si copiii.
Desi majoritatea adultilor isi propun sa isi protejeze copiii de traumele psihice generate de separarea lor, in fapt acest lucru nu este posibil de fiecare data.
Separatia sau divortul, realizate cu sau fara conflict, simbolizeaza un eveniment extrem de stresant pentru intreaga familie. Cu toate acestea, nu se poate afirma cu certitudine ca divortul va fi o experienta negativa cu consecinte asupra dezvoltarii copilului si a vietii adultilor, cum nu se poate afirma cu certitudine ca o familie cu ambii parinti presupune exclusiv o experienta pozitiva in viata copilului si o relatia de casnicie fericita.
Este bine sa amani divortul de dragul copiilor?
Acei parinti care ajung la concluzia ca mariajul lor nu mai are niciun viitor si cel mai probabil directia spre care se indreapta este separarea ar trebui sa tina cont de faptul ca un copil este mai afectat negativ intr-o familie conflictuala decat ar fi intr-o familie dezbinata. In aceste circumstante, cea mai buna rezolvare a impasului este despartirea.
Ce-i drept, in tara noastra si nu numai, majoritatea adultilor amana sa divorteze de dragul copiilor. Atat timp cat copilul a fost pregatit din timp in ceea ce priveste acest delicat subiect, acesta are reperele necesare pentru a gestiona separarea parintilor sai.
Sa nu credeti ca cei mici nu realizeaza ceea ce se intampla. Ei chiar daca nu rationalizeaza, simt tensiunea din familie. Este necesar ca cei mici sa aiba la dispozitie timp pentru a se acomoda la noua realitate a familiei.
Se pare ca primii doi ani dupa separare sunt caracterizati de o perioada de tulburari ce poate evolua pana la criza, dupa care acestia se adapteaza gradual noilor roluri, relatiilor si altor schimbari in familia in care traiesc.
Reactii in urma divortului
Va dati seama ca fiecare copil este unic in lume si ca atare primeste vestea divortului in mod diferit fata de alti copii. De regula, copiii prescolari ar putea sa se confrunte cu momente de regresie, semne ale suferintei emotionale inerente separarii.
In cazul copiilor de varsta scolara, lucrurile pot fi asemanatoare. Unii copii pot afisa o falsa stare de nepasare, desi, in realitate, ei ascund astfel o imensa tristete.
Exista si copii care vor incerca sa se comporte impecabil, in acest fel sperand sa isi determine parintii sa se impace. Alti copii pot adopta o atitudine pasiv-agresiva, fiind dezordonati si imprastiati.
Atunci cand vorbim despre niste copii aflati la varsta adolescentei, lucrurile se pot agrava considerabil. Acestia pot adopta comportamente de chiul de la orele de curs, probleme de adictie, fuga de acasa si pot manifesta tendinte suicidare. Consultarea unui psiholog se impune de la sine. Se pare ca primii doi ani dupa separare sunt caracterizati de o perioada de tulburari ce poate evolua pana la criza, dupa care acestia se adapteaza gradual noilor roluri, relatiilor si altor schimbari in familia in care traiesc.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
