Herpesul gestational

Infectia cu virusul herpetic genital (virus herpes simplex − VHS) constituie o infectie cu transmitere sexuala frecvent intalnita, de obicei cu tablou subclinic, si reprezinta o problema importanta in randul femeilor aflate la varsta reproductiva.

In fiecare an, apar 1,5 milioane de cazuri noi in lume, iar 2% dintre paciente devin infectate in timpul sarcinii. Aproximativ 1500-2000 de cazuri de infectie neonatala sunt diagnosticate anual, cu o rata a mortalitatii neonatale de peste 60%. Copiii supravietuitori, chiar si cu tratament adecvat, prezinta complicatii considerabile pe termen lung. Astfel, infectia cu VHS genital ramane o problema importanta de sanatate pentru femeile fertile si cauza majora de mortalitate si morbiditate in randul copiilor nascuti din mame infectate.

Ce este virusul herpes simplex – VHS

VHS este un AND virus, face parte din familia Herpes viridae si prezinta 2 subtipuri – VHS 1, asociat de obicei cu leziuni bucale, si VHS 2, asociat cu leziuni in aria genitala. Totusi, in urma contactelor sexuale orale, ambele tipuri se pot regasi in oricare dintre zonele descrise.

Infectia cu VHS cunoaste 4 stadii: infectia primara, episod de debut non-primar, infectia recurenta si stadiul viral asimptomatic.

Cum se transmite infectia cu VHS

Aproximativ 15% dintre pacientele gravide ce au in antecedente istoric de infectie cu VHS se confrunta cu leziuni recurente in timpul sarcinii sau la nastere.

Infectia cu VHS poate fi transmisa vertical de la mama la fat, inainte, in timpul sau dupa nastere. Varsta mamei sub 21 de ani pare sa fie un factor de risc important.

Transmiterea antenatala este responsabila pentru cca 5% dintre infectiile neonatale si poate provoca microcefalie, microftalmie, calcificari intracraniene si corioretinita.

Transmiterea intrapartum pare sa fie totusi dominanta. 75-90% dintre nou-nascutii infectati cu VHS provin din mame infectate asimptomatice care nu au antecedente cunoscute de leziuni herpetice genitale.

Rata de transmisie a infectiei depinde de tipul clinic, infectia primara avand o rata de contaminare de pana la 50%, pe cand formele recurente sau asimptomatice au o rata de 0-4%.

Ratele de infectie neonatala sunt mai mari in cadrul infectiei cu VHS 1 comparativ cu VHS 2.

Mai mult de 75% din pacientii cu infectie primara cu VHS sunt asimptomatici.

Infectiile primare in forma asimptomatica aparute la gravidele la termen sunt responsabile de cele mai multe cazuri de infectii neonatale. Diferentierea clinica intre o infectie primara si un episod de debut non-primar este dificila, insa diagnosticul se bazeaza pe culturile specifice (cultura din leziuni) si serologie (dozare anticorpi specifici).

Cum se manifesta infectia cu VHS

In mod tipic, leziunile apar la 2-14 zile de la expunere si se prezinta sub forma de vezicule pline cu lichid, in care exista o mare incarcatura virala. Aceste vezicle se pot sparge, formand ulcere si cruste. Mucoasa vaginala poate fi edematiata si inflamata, iar colul este afectat in majoritatea cazurilor. Leziunile pot fi intens dureroase, asociind senzatia de intepatura, arsura, mancarime, precum si disurie, leucoree vaginala si adenopatii locale. Fara terapie antivirala, leziunile pot fi prezente pana la 20 de zile.

Infectiile neonatale cu VHS

Gradul de afectare fetala depinde de gradul de severitate al infectiei si incarcatura virala. Leziunile localizate sunt cel mai frecvent intalnite si cele mai „benigne” din spectrul de afectari organice al VHS. Totusi, si acestea se pot complica, ducand la indici crescuti de mortalitate sau sechele pe termen lung. Cele mai frecvente leziuni se intalnesc la nivelul pielii, ochilor si gurii (45-50% cazuri), acestea avand un procent foarte mic de complicatii raportate la distanta. In schimb, leziunile de sistem nervos si leziunile diseminate prezinta o incidenta crescuta (40-70%) de sechele pe termen lung, incluzand retard mental, corioretinita etc.

Pacientele gravide cunoscute cu episoade recurente frecvente pot beneficia de terapia antivirala, in special in ultimul trimestru, chiar si in lipsa simptomatologiei, tinand cont de incidenta crescuta a recurentelor intrapartum.

Pacientele cu leziuni active genitale sunt consiliate in vederea terminarii sarcinii prin operatie cezariana pentru a scadea semnificativ riscul de trasmitere materno-fetala intrapartum.

Text: Dr. Stavri Andreea

Medic specialist obstetrica-ginecologie