Hiperplazie endometrială (de endometru)

Hiperplazia endometrială este o afecțiune medicală în care endometrul, stratul care căptușește interiorul uterului, devine anormal de gros. Această îngroșare a endometrului are loc atunci când există un dezechilibru hormonal, mai exact un exces de estrogen neînsoțit de progesteron.

Hiperplazie endometrială (de endometru): Ce înseamnă și cum apare?

Afecțiunea de hiperplazie endometrială este caracterizată de proliferarea necontrolată a celulelor endometriale, care duce la o îngroșare a acestui strat uterin. Aceasta apare atunci când organismul are un dezechilibru hormonal cauzat de un nivel prea mare de estrogen în comparație cu progesteronul. Estrogenul stimulează creșterea endometrului în prima parte a ciclului menstrual, pregătindu-l pentru o posibilă sarcină. În mod normal, progesteronul acționează ulterior pentru a stabiliza acest strat. Când lipsește acest echilibru, endometrul poate continua să se îngroașe, dând naștere la afecțiunea de hiperplazie endometrială.

\Dezechilibrul hormonal care favorizează afectiunea de hiperplazie endometrială este cel mai des întâlnit în perioadele de tranziție hormonală, cum ar fi perimenopauza și postmenopauza. În aceste etape, femeile pot experimenta fluctuații în producția de hormoni, iar nivelul scăzut de progesteron contribuie la creșterea necontrolată a celulelor endometriale. Femeile care folosesc terapie cu estrogen, dar fără adăugarea de progesteron, sunt de asemenea la risc, deoarece acest tip de tratament poate intensifica dezechilibrul hormonal și favoriza afecțiunea de hiperplazie endometrială.

Tipuri de hiperplazie endometrială (de endometru) și riscurile asociate

Afecțiunea de hiperplazie endometrială nu este o afecțiune omogenă; ea poate avea diferite forme, fiecare având un nivel de risc diferit pentru transformarea în cancer endometrial. Principalele tipuri de hiperplazie endometrială sunt:

• Hiperplazie endometrială simplă: Aceasta este forma de bază a hiperplaziei și prezintă un risc scăzut de a evolua către cancer. În această formă, endometrul devine gros și prezintă o structură celulară normală.
• Hiperplazie endometrială complexă: Spre deosebire de hiperplazia simplă, această formă implică o structură celulară mai densă și complexă. Deși riscul de transformare malignă rămâne relativ scăzut, acesta este ușor mai mare decât în cazul hiperplaziei simple.
• Hiperplazie endometrială simplă cu atipii: Aceasta este o formă mai avansată și prezintă modificări ale celulelor endometriale, cunoscute sub denumirea de atipii. Prezența atipiilor indică o tendință mai mare ca celulele să devină maligne.
• Hiperplazie endometrială complexă cu atipii: Aceasta este cea mai periculoasă formă și implică un risc semnificativ de transformare în cancer endometrial. Atipiile și structura celulară complexă sunt factori de risc majori.

Diagnosticarea corectă a tipului de hiperplazie endometrială este foarte importantă pentru stabilirea tratamentului adecvat și a riscurilor pentru sănătatea pacientei. Fiecare tip de hiperplazie endometrială poate necesita o abordare diferită, iar formele cu atipii necesită o monitorizare mai atentă.

Cauzele și factorii de risc pentru hiperplazie endometrială (de endometru)

Cauza principală a hiperplaziei endometriale este dezechilibrul hormonal dintre estrogen și progesteron. Cu toate acestea, există și alți factori de risc asociați cu dezvoltarea acestei afecțiuni, precum:

• Terapia de substituție hormonală cu estrogen: Tratamentul cu estrogen administrat fără progesteron poate determina un dezechilibru hormonal. Femeile care urmează terapie de substituție hormonală pentru a reduce simptomele menopauzei trebuie să fie atente și să urmeze tratamente care să includă și progesteron.
• Sindromul ovarului polichistic (SOP): Femeile cu acest sindrom sunt adesea afectate de dezechilibre hormonale, inclusiv exces de estrogen, care poate contribui la hiperplazie endometrială.
• Obezitatea: Țesutul adipos produce estrogen, astfel că femeile supraponderale sau obeze au un nivel mai mare de estrogen, care poate contribui la îngroșarea endometrului.
• Menstruația timpurie sau menopauza târzie: Expunerea prelungită la estrogen, fie prin menstruație precoce, fie printr-o menopauză întârziată, poate crește riscul de hiperplazie endometrială.
• Istoricul familial de cancer endometrial sau ovarian: Femeile cu un istoric familial de cancer endometrial sau ovarian sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta hiperplazie endometrială.

Este important ca femeile care prezintă acești factori de risc să fie conștiente de posibilitatea dezvoltării hiperplaziei endometriale și să efectueze controale regulate pentru a monitoriza sănătatea uterină.

Simptome pentru hiperplazie endometrială

Simptomele hiperplaziei endometriale variază, dar sângerarea vaginală anormală este cel mai frecvent semn al acestei afecțiuni. Sângerarea între menstruații, sângerarea după menopauză și perioadele menstruale mai lungi sau mai abundente decât de obicei sunt indicii că endometrul ar putea fi prea gros.

Alte simptome pot include dureri pelviene sau abdominale. În general, orice modificare bruscă în tiparul de sângerare menstruală ar trebui să fie investigată de către un medic ginecolog. Uneori, aceste simptome sunt atribuite altor condiții hormonale sau de sănătate, însă este important ca femeile să fie informate și să solicite evaluări medicale pentru a exclude afecțiunea de hiperplazie endometrială.

Diagnostic pentru hiperplazie endometrială (de endometru)

Pentru a diagnostica afecțiunea de hiperplazie endometrială, medicii utilizează o combinație de examene imagistice și teste de laborator. Una dintre metodele cele mai utilizate este ecografia transvaginală, care permite medicului să măsoare grosimea endometrului și să identifice orice modificare anormală. Dacă endometrul apare îngroșat în ecografie, medicul poate recomanda o biopsie endometrială pentru a analiza celulele.

Biopsia endometrială este o procedură în care se prelevează o mică mostră de țesut din endometru, care este ulterior analizată în laborator pentru a determina prezența sau absența atipiilor. În unele cazuri, o histeroscopie poate fi necesară pentru a oferi o vizualizare directă a cavității uterine și pentru a identifica eventualele leziuni sau anomalii.

Este important ca diagnosticul să fie cât mai precis, deoarece alegerea tratamentului depinde de tipul și severitatea hiperplaziei endometriale. Diagnosticul corect asigură o abordare terapeutică adecvată și previne complicațiile.

Opțiuni de tratament pentru hiperplazie endometrială

Tratamentul hiperplaziei endometriale poate varia în funcție de tipul afecțiunii și de prezența atipiilor. În cazurile mai simple, fără atipii, medicii recomandă adesea tratamentul cu progestative, care poate ajuta la reducerea grosimii endometrului și la restabilirea echilibrului hormonal.

Progestativele pot fi administrate sub formă de tablete, injecții sau printr-un dispozitiv intrauterin cu eliberare de progesteron. Acest tratament este relativ eficient pentru cazurile de hiperplazie simplă sau complexă fără atipii și poate contribui la prevenirea recurenței îngroșării endometrului.

În cazurile mai severe, cum ar fi hiperplazia complexă cu atipii, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Histerectomia, care presupune îndepărtarea uterului, este adesea recomandată femeilor aflate în postmenopauză sau celor care nu doresc să mai aibă copii. Această intervenție reduce riscul de transformare malignă și previne reapariția problemei.

Femeile care doresc să evite intervenția chirurgicală pot opta pentru tratamente hormonale mai intense, dar acestea trebuie administrate și monitorizate de un medic pentru a asigura eficiența și siguranța. Monitorizarea periodică este esențială pentru a evalua eficiența tratamentului și pentru a ajusta dozele, dacă este necesar.

Monitorizarea și prevenirea recurenței hiperplaziei endometriale (de endometru)

După tratamentul hiperplaziei endometriale, monitorizarea este esențială pentru a preveni recurența. Femeile care au fost tratate pentru această afecțiune trebuie să efectueze controale regulate, inclusiv ecografii și biopsii endometriale, pentru a detecta orice modificări.

Pentru prevenirea recurenței, terapia cu progestative poate fi continuată, iar un stil de viață sănătos joacă, de asemenea, un rol important. Controlul greutății, evitarea sedentarismului și renunțarea la fumat contribuie la menținerea echilibrului hormonal și la reducerea riscului de recidivă.

Femeile aflate în perioade de tranziție hormonală, cum ar fi perimenopauza și menopauza, ar trebui să fie informate și să discute cu medicul despre posibilele simptome și riscuri. Înțelegerea acestei afecțiuni și abordarea promptă a simptomelor ajută la menținerea sănătății uterine și la prevenirea complicațiilor.