Icterul la nou născut: informaţii şi recomandări
Icterul la nou-născut este o afecțiune frecventă, caracterizată prin îngălbenirea pielii și a albului ochilor, şi care apare din cauza acumulării unei substanțe numite bilirubină în sânge. Bilirubina este un produs de descompunere al hemoglobinei din globulele roșii. La bebeluşi, ficatul încă nu este pe deplin dezvoltat pentru a elimina eficient bilirubina, ceea ce duce la creșterea nivelului acesteia în sânge și, implicit, la apariția de icter la nou-născut.
Icter la nou-născut – prevenție și monitorizare
Este important ca bebeluşii să fie monitorizați pentru icter la nou-născut în primele zile de viață. Testele de sânge pot ajuta la determinarea nivelului de bilirubină și la stabilirea necesității tratamentului. O îngrijire prenatală adecvată și identificarea factorilor de risc pot ajuta la prevenirea icterului sever la nou-născut. Prevenirea icterului la nou-născut implică mai multe măsuri și strategii care pot reduce riscul și severitatea acestei afecțiuni.
Alăptarea la cerere în primele zile de viață poate ajuta la reducerea riscului de icter la nou-născut, deoarece colostrul (primul lapte matern) are un efect laxativ care ajută la eliminarea meconiului și a bilirubinei din organismul bebelușului. În cazurile în care alăptarea exclusivă nu este suficientă pentru a menține hidratarea nou-născutului, poate fi necesară suplimentarea cu formule de lapte pentru a asigura un aport adecvat de lichide și pentru a ajuta la eliminarea bilirubinei.
Înainte de naștere, este important să se determine grupul sanguin și factorul Rh al mamei și al tatălui pentru a identifica riscul de incompatibilitate de grup sanguin. În cazul unei incompatibilități de Rh, se poate administra imunoglobulină anti-d (Rhogam) mamei pentru a preveni dezvoltarea anticorpilor care ar putea afecta bebelușul.
Sfaturi utile
În cadrul consultațiilor prenatale, medicul poate identifica factorii de risc pentru icter la nou-născut (cum ar fi diabetul gestațional, nașterea prematură, sau istoric familial de icter sever) și poate planifica măsuri preventive adecvate. Bebeluşii ar trebui evaluați pentru icter la nou-născut înainte de externarea din spital și în primele zile după naștere.
Identificarea și tratarea promptă a oricăror infecții materne sau neonatale poate reduce riscul de icter la nou-născut. Infecțiile pot agrava icterul prin creșterea ratei de distrugere a globulelor roșii sau prin afectarea funcției hepatice. Informarea părinților despre semnele și simptomele de icter la nou-născut, precum și despre importanța alăptării frecvente și monitorizării nivelului de bilirubină, poate ajuta la prevenirea complicațiilor.
Tipuri de icter la nou-născut şi alternative de tratament
Ezistă mai multe tipuri de icter la nou-născut, în funcție de cauzele și momentul apariției.
Icterul fiziologic
Este cel mai comun tip de icter la nou-născut, afectând aproximativ 60% dintre nou-născuti la termen și o proporție mai mare dintre cei prematuri. Acest tip de icter la nou-născut este consecinţa imaturității ficatului, care nu poate metaboliza eficient bilirubina. De asemenea, există o rată crescută de distrugere a globulelor roșii la nou-născut. De obicei, apare între zilele 2 și 4 de viață. În general, acest tip de icter la nou-născut nu necesită tratament și se rezolvă de la sine în câteva săptămâni.
Icterul alăptării
Este un alt tip de icter la nou-născut, care apare la unii nou-născut alăptați, fie din cauza aportului insuficient de lapte matern (icterul de înfometare), fie din cauza substanțelor din laptele matern care pot interfera cu metabolizarea bilirubinei. Cauza acestui tip de icter la nou-născut poate fi legată de insuficiența aportului de lapte matern sau de prezența unor acizi grași în laptele matern. Poate apărea în prima săptămână de viață (icterul de înfometare) sau mai târziu, între zilele 4 și 7 (icterul laptelui matern). Ca şi măsuri de tratament pentru acest tip de icter la nou-născut, se recomandă creșterea frecvenței alăptărilor și, uneori, suplimentarea cu formule de lapte.
Icterul patologic
Este acel tip de icter la nou-născut care apare din cauze medicale și care necesită intervenție imediată. Este generat de incompatibilitatea de grup sanguin între sângele mamei și cel al copilului (de exemplu incompatibilitate ABO sau Rh), precum şi de anumite infecții (sepsis neonatal sau infecții intrauterine). Tulburările genetice, cum ar fi deficiența de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), pot să fie de vina pentru aparţia acestui tip de icter la nou-născut. Şi afecțiunile hepatice, cum ar fi atrezia biliară, pot provoca icter patologic. De obicei apare în primele 24 de ore de viață sau se manifestă persistent și sever. Tratamentul poate include fototerapie intensivă, transfuzii de sânge sau tratamente specifice pentru afecțiunea de bază.
Icterul din laptele matern (Icterul laptelui matern)
Este un tip de icter la nou-născut cu caracter prelungit, observat la unii bebeluşi alăptați exclusiv la sân. Se crede că de vină sunt anumiți compuși din laptele matern interferează cu conjugarea bilirubinei. Apare de obicei între zilele 5 și 7 de viață. Ca măsuri de tratament, de obicei, continuarea alăptării este recomandată, cu monitorizare.
Icterul prematurilor
Este un tip de icter la nou-născut ce apare mai frecvent și mai sever la nou-născuti prematuri din cauza imaturității mai accentuate a ficatului. Cauzele sunt reprezentate de imaturitatea sistemului hepatic și de ratele crescute de descompunere a globulelor roșii. De regulă apare între zilele 3 și 5 de viață, fiind nevoie adesea de fototerapie și, în cazuri severe, transfuzii de sânge.
Icterul hemolitic
Este provocat de distrugerea rapidă și anormală a globulelor roșii, putând fi cauzat de incompatibilități de grup sanguin (ABO, Rh), infecții, sau boli genetice (sferocitoză ereditară). Poate apărea foarte devreme, în primele 24 de ore de viață, şi necesită tratament prompt cu fototerapie, transfuzii de sânge și tratarea cauzei subiacente.
