Impactul comportamentului parintilor asupra copiilor

Studiile privind relatiile parinti-copii au aratat ca doua dimensiuni sunt semnificative in comportamentul parintilor, si anume, dimensiunea controlului si responsivitatea. Comportamentul parintilor din perspectiva controlului se descrie intr-un interval de reactii, de la fixarea unor standarde inalte, la care se cere copiilor sa raspunda, pana la expectante foarte mici. In consecinta standardelor inalte, parintii inhiba si redirectioneaza comportamentul copiilor, iar in consecinta expectantelor reduse, inhibarea comportamentului sau redirectionarea se petrece foarte rar.  Cea de-a doua dimensiune, responsivitatea sau centrarea pe copil, arata ca unii parinti sunt foarte toleranti si responsivi cu copiii lor, iar altii sunt distanti si neresponsivi la initiativele sociale ale copiilor. Cei toleranti si responsivi se angajeaza frecvent in discutii deschise si comunicarea este bazata pe schimburi reale.

Din combinatia acestor doua dimensiuni reies patru tipuri de parinti:

• Parintii autoritari caracterizati de fermitate sunt cei care fixeaza expectante foarte inalte copiilor lor, dar care intaresc comportamentele pozitive ale copiilor si penalizeaza lipsa de obedienta daca este necesar. S-a constatat ca acest tip de relatie cu copii dezvolta la acestia nevoia de a raspunde cerintelor parintilor, sunt preponderent intr-o dispozitie pozitiva, sunt increzatori in fortele proprii si dau dovada de autocontrol, reusind cu succes sa-si controleze comportamentele ce conduceau la dezaprobarea parintilor.
• Parintii autoritari care solicitau supunere neconditionata sunt solicitanti, cer foarte mult de la copiii lor, dar ei valorizeaza puternic, in primul rand, conformismul si obedienta copiilor. Aceasta ii face neresponsivi fata de copiii lor, ba chiar rejectivi cand copiii exprima opinii in contradictoriu cu ale lor. In consecinta, apare lipsa de comunicare intre parinti si copii. Parintii de acest tip recurg la pedeapsa si masuri in forta pentru a infrange vointa copilului. Copiii acestor parinti par sa fie anxiosi si nesiguri cand interactioneaza cu ceilalti copii, si arata o tendinta de a reactiona ostil atunci cand sunt frustrati.
• Parintii permisivi sunt grijulii, comunicativi si toleranti, dar ei evita impunerea autoritatii sau impunerea oricarui tip de control. Acesti copii sunt cei care merg la culcare atunci cand doresc, urmaresc programe de televiziune fara limite precise, nu sunt obligati sa invete bunele maniere sau sa fie responsabili pentru unele sarcini casnice. Acesti copii arata imaturitate, interes scazut pentru activitatile scolare, dependenta fata de parinti si solicita sprijin permanent din partea parintilor comparativ cu copiii ai caror parinti exercita mai mult control asupra lor.
• Parintii indiferenti sunt cei ce dezvolta un comportament indiferent, combinat cu unul rejectiv si care sunt slab atasati de rolul parental. Deseori, acesti parinti sunt coplesiti de multe probleme zilnice si in viata lor sunt multipli factori de stres, motiv pentru care ei au timp si energie redusa pentru a o imparti cu copiii lor. Asadar, ei fac fata cerintelor de parinte prin tinerea copilului la distanta si sunt orientati spre a evita orice inconvenient. Ei pot sa raspunda la cerintele imediate ale copiilor pentru hrana si obiecte usor accesibile, dar atunci cand ar fi necesar un efort ce implica scopuri pe termen lung, cum ar fi stabilirea si intarirea regulilor cu privire la temele pentru acasa sau stabilirea standardelor comportamentului social acceptabil, acestia sunt neconvingatori in incercarea lor de a face copiii sa se conformeze cerintelor. In extrema, acest comportament parental poate ajunge la parametrii neglijarii.

Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei