În vremuri noi, apar și noi evaluări. La ce să ne raportam acum?
Criza adusă de virusul COVID-19 în lume este departe de a fi încheiată și, indiferent că s-au relaxat sau încheiat restricțiile, viața noastră nu va mai fi aceeași și ar fi o naivitate să credem că este vorba de o lună, două sau un an până să ne reintrăm în normal. Dar, care normal? Cine ne-a definit nouă normalul? De unde știm că ce am trăit până acum era normal și ceea ce urmează nu este sau nu va fi? Este un nou normal, un alt fel de normal, un normal cu care trebuie să ne obișnuim pentru a ne putea continua viața. Este vorba de o redefinire a omenirii, este vorba de o reconstrucție a societății la care toți vom fi părtași, fie că vrem, fie că nu.
Autoevaluarea, prima pe lista
Este momentul să facem o autoevaluare serioasă, severă și realistică a propriei noastre persoane și personalități. Pentru că totul se schimbă în jurul nostru va trebui să ne schimbăm și noi. Ar trebui să ne punem mai des întrebarea cine suntem cu adevărat? Care este rolul nostru pe pământ? Ce ne face cu adevărat fericiți? Este momentul să ne redefinim niște idealuri, țeluri și aspirații. Cei care s-au raportat prea mult la partea materială a vieții au simțit toată această perioadă trasată de coronavirus ca pe un chin, ca pe o povară de care abia așteptau să scape… de fapt, unii așteptau să scape de ei înșiși, de prea mult timp petrecut cu propria lor persoană, aspect care ar trebui să-i pună pe gânduri.
Nu trebuie să ne lăsăm îngenunchiați
Economia lumii se prăbușește, tot mai mulți oameni își pierd locul de muncă și tuturor ni se induce frica zilei de mâine. Fără a fi vorba nici pe departe de o teorie a conspirației, mă întreb, oare cineva se folosește de acest context pentru a ne face să plecăm capul cu teamă? Oare se vrea mai multă muncă pe bani mai puțini? Oare chiar trebuie să acceptăm orice ni se ordonă doar pentru a nu ne pierde locul de muncă? Nu cumva companiile se folosesc de acest pretext pentru a-și munci angajații pe bani mai puțini? Din păcate, în România aceasta este o mentalitate care trebuie schimbată. Venim cu traume colective din vremurile comuniste în care nu aveam drepturi, ci doar obligații, iar aceste reminiscențe ne curg încă prin vene și ne creează 
o viziune de viitor sumbră. Dacă nu am mai accepta să fim subevaluați, dacă nu am mai accepta să stăm peste program, muncind voluntar și neplătit, dacă am ști care ne sunt drepturile și le-am cere, și am face asta toți… atunci nimeni nu și-ar mai permite să ne îngenuncheze.
Un nou sens profesional
Suntem amenințaţi cu robotizarea, prin urmare multe dintre joburile actuale se vor desființa. Ce ar trebui să facem? Păi să ne reorientăm. Să ne căutăm noi valențe și abilități profesionale și să ne îndreptăm către acestea, să învățăm lucruri noi. De fapt, să investim în noi pentru că noi suntem cea mai importantă resursă a noastră, inepuizabilă de altfel, și trebuie să învățăm să ne valorificăm mai mult. Dacă noi nu ne dăm valoare, nimeni nu ne va da! Nu trebuie să ne supărăm pe evoluție, cândva omenirea a trecut prin industrializare…
Să ne sprijinim reciproc
În mediul online, în această perioadă, a circulat un îndemn prin care ni se cerea (eram sfătuiți) să susținem producătorii români și turismul românesc. Da, haideți să facem asta, însă să fim respectați. Respectul este o calitate pe care prea puțini și-au integrat-o în viața lor. Respectul față de munca altuia, respectul față de propria persoană, respectul față de autorități, respectul față de vârstnici… și lista poate continua. Atâta timp cât în produs sau serviciu se reflectă munca celuilalt, este perfect normal să o plătim, însă când o vacanță pe meleaguri autohtone este mai scumpă decât o vacanță pe Coasta de Azur, cumva trebuie să ne punem niște semne de întrebare și să luăm atitudine. Nu trebuie să ne mai lăsăm folosiți, manipulați și păcăliți.
Responsabilizarea socială, un nou mod de trăi
Faptul că am fost obligați prin lege să purtăm mască medicinală în incinte, în spațiile închise, nu ar trebui să ne deranjeze, ci din contră, să ne învețe o lecție grea, aceea a responsabilizării sociale. Nu tot ce pentru noi este sănătos și altora le face bine. Nu tot ce nouă ne place și pe alții îi distrează. Trebuie să învățăm să ne raportăm la cei din jur ca la noi înșine. Trebuie să învățăm să ne pese de cel de lângă, să ne pese de planetă, de mediul înconjurător, și, din nou, intervine respectul, acea calitate de care vorbeam mai sus. Ei bine, astăzi avem aceste hotare pentru că, în trecut, cineva s-a luptat pentru ele și le-a apărat chiar cu prețul vieții. Cu siguranță, urmașii noștri vor citi în cărțile de istorie despre această perioadă de mari schimbări sociale și de noi va depinde ceea ce ei vor citi pentru că, deși ne este aproape imposibil să conștientizăm, tocmai scriem istoria lumii.
