Înainte şi după FIV: ghidul pacientului
Tehnica fertilizării în vitro reprezintă principala metodă de concepere cunoscută publicului larg și ca tehnică de procreare medical asistată, tehnică ce poate fi efectuată doar la indicațiile unui medic specialist în urma unui examen de specialitate.
Fertilizarea în vitro reprezintă totodată principala tehnică de tratament a infertilității cuplului și constă în obținerea a cel puțin 2 ovocite mature cu ajutorul unei puncții efectuate sub control imagistic în unul din ovarele pacientei și urmată de fecundarea acestora în condiții de laborator.
Riscuri și beneficii ale procedurii de fertilizare in vitro:
Înainte de a apela la efectuarea unei astfel de proceduri pacienta trebuie să cunoască principalele riscuri cât și principalele beneficii ale acestei proceduri.
Pacienta trebuie să știe că această procedură se recomandă a se efectua ca tratament împotriva sterilității feminine, cât și ca metodă de tratament împotriva sterilității masculine.
Înainte de a efectua procedura medicală, pacienta trebuie să știe exact cât de pregătit este organismul ei și implicit cât de pregătit este aparatul reproducător să susțină sarcina, drept urmare trebuie să efectueze investigații de specialitate ce interesează aparatul genitourinar, printre cele mai frecvente fiind investigațiile ce pot identifica spre exemplu numărul infecțiilor urinare dacă acestea sunt sau nu recidivante.
Un alt considerent ce trebuie ținut cont de el este acela că dacă pacienta prezintă diverse patologii asociate ale aparatului genital feminin precum tuberculoză spre exemplu, tehnică nu se recomandă a fi efectuată întrucât riscurile asumate de pacienta depășesc din punct de vedere cantitativ beneficiile acestei tehnici.
În cazul tuberculozei, spre exemplu, se recomandă efectuarea tratamentului acestei patologii, confirmarea vindecării și abia pe urmă efectuarea stimulării hormonale ce are rol de a pregăti statusul hormonal în vederea susținerii unei sarcini viabile. De reținut aici este important a se puncta faptul că puncţia foliculară se efectuează la aproximativ o zi jumătate de la inducerea pe cale hormonală a ovulației, întrucât hormonii adminstrati abia după 1 zi și jumătate au efect maxim.
Pe lângă TBC, pacienta sau chiar și pacientul, trebuie să aibă în vedere și existența altor patologii, precum infertilitatea de cauza imunologică sau existența unei patologii ce implică sfera genitală masculină, drept urmare, cuplul trebuie să efectueze la îndrumarea medicului toate bateriile de teste ce pot descoperi și identifica o posibilă patologie ce ar putea afecta evoluția sarcinii pe viitor.
Secundar nașterii, pacienta trebuie să nu uite că sarcina a fost posibilă în urmă respectării indicațiilor medicale și de aceea trebuie să continuie tratamentul în vedere identificării cauzei sau a tratamentului specific patologiei ce a generat infertilitatea cuplului.
