Incontinența urinară la femei: ce soluții există

Incontinența urinară constă în pierderea involuntară de urină care apare în urmă eforturilor fizice, inclusiv tuse, strănut, râs și exerciții fizice. Incontinența urinară poate fi clasificată în funcție de simptomele și de circumstanțele în care apare. Incidența în cazul femeilor peste 65 de ani este de 25%, iar în cazul bărbaților este de aproximativ 15%. De altfel, 10% dintre copii suferă de enurezis (emisie involuntară sau incontinență de urină în timpul nopții). Pierderea de urină apare mai frecvent la sexul feminin deoarece aparatul sfincterian al vezicii urinare este mai slab. Musculatura perineală reprezintă principalul element care menține continența la femei.

UroSuport Forte Naturalis este un supliment alimentar recomandat pentru susţinerea sănătăţii tractului urinar. Conţine un complex de substanţe active care favorizează eliminarea bacteriilor şi calmarea disconfortului urinar.

Diagnosticul acestor femei poate începe în cabinetul medicului de familie cu anamneză și un sumar de urină. Dacă la sumarul de urină, femeia nu are semne de infecție sau hematurie, i se poate recomanda să completeze un calendar al urinărilor (calendar micţional) care poate evidenția ușor pierderile de urină la efort (pierderile apar notate la distanță de momentul urinării și se pot lega de momente de efort fizic). Cu aceste investigații, femeia poate fi îndrumată către medicul specialist: urolog sau ginecolog.

Tipuri de incontinență urinară la femei

Incontinența urinară de efort – Se caracterizează prin pierderea unei cantități mici de urină în timpul unui efort fizic intens, al unei crize de tuse, în timpul strănutului sau al râsului.

Incontinență urinară imperioasă – Reprezintă 25% din tipurile de incontinență ce afectează femeile; se caracterizează prin necesitatea imperioasă de a urina. Fenomenul se explică printr-o hiperactivitate a mușchilor vezicii urinare.

Incontinență urinară mixtă – Această formă combină în grade diferite cele două tipuri de incontinență urinară precedente (IU de efort și IU imperioasă) și reprezintă 25% din formele de incontinență urinară feminină.

Incontinența urinară prin prea-plin – Prezentă în special la bărbați, această formă de incontinență urinară este urmarea unei retenţii urinare cronice care menține vezica plină și se manifestă în timpul nopții.

Incontinența totală – Este vorba despre o incontinență cu emisie continuă de urină, atât ziua cât și noaptea. Controlul voluntar asupra urinei lipsește complet. Incontinența urinară totală poate fi cauzată de o malformație congenitală.

Incontinența urinară – cauze și factori de risc

Incontinența urinară se datorează în unele cazuri slăbirii sfincterului uretral (deseori după sarcină și naștere). Alte cauze ale incontinenței urinare sunt:

• Infecțiile urinare (cistită) – acestea irită vezica, ducând la necesitatea imperioasă de a urina. Micțiunile imperioase pot fi singurul semnal de alarmă al unei infecții urinare;
• Unele medicamente;
• Infecție sau inflamație a vaginului;
• Funcționare deficitară a vezicii;
• Prolaps (coborârea organelor situate deasupra planșeului pelvin);
• Obstrucția căilor urinare – calculii renali („pietre la rinichi”) pot bloca emisia de urină, cauzând incontinență urinară;
• Sarcina și nașterea;
• Boli neurologice (scleroză multiplă, boală Parkinson, accident vascular cerebral, leziuni ale măduvei spinării);
• Histerectomia (îndepărtarea chirurgicală a uterului) poate afecta mușchii planșeului pelvin.

Unele forme de incontinență urinară pot fi temporare și dispar în urma tratamentului (pentru o infecție urinară, de exemplu). Alte forme se datorează unor probleme pe termen lung, dar, în majoritatea cazurilor, există soluții pentru eliminarea sau controlarea lor cu succes – în special dacă tratamentul este instituit prompt.

Incontinența urinară: soluții și tratament

În cazul incontinenței ușoare sau moderate, se recomandă:

– Antrenamentul/întărirea mușchilor pelvini ce implică exerciții (exercițiile Kegel) care pot contribui la diminuarea scurgerilor urinare involuntare. Aceste exerciții au scopul de a îmbunătăți funcția sfincterului uretral, întăresc muchii planșeului pelvin și sfincterul urinar (mușchii care controlează micțiunea).

Exercițiile Kegel sunt recomandate în tratamentul incontinenței urinare, fiind deosebit de eficiente în cazul incontinenței de efort, dar și pentru incontinența imperioasă. Atât femeile cât și bărbații pot practica aceste exerciții. Între 40% și 75% dintre femei observă o ameliorare a controlului urinar după practicarea exercițiilor Kegel. Pentru a efectua exercițiile Kegel, se încordează mușchii utilizați în mod normal pentru oprirea jetului urinar. Se efectuează 10 – 20 astfel de contracții ale regiunii pelviene, menținând contracția timp de 10 secunde. Se relaxează mușchii timp de 10 secunde, apoi se reîncepe. Aceste serii de exerciții se practică de 3-5 ori pe zi.

– Consumul de lichide;

– Evitarea tusei cronice;

– Evitarea băuturilor și a alimentelor iritante pentru vezică (alcool, cafeină);

– Obținerea și păstrarea unei greutăți sănătoase;

– Prevenirea constipației;

– Prevenirea infecțiilor urinare.

Medicamentele utilizate pentru tratarea incontinenței urinare sunt:

– Anticolinergice și antispastice – medicamente utilizate în incontinența urinară datorată necesității imperioase de a urina (pentru calmarea vezicii hiperactive);
– Antidepresive – pot fi utilizate în asociere cu alte medicamente în tratamentul incontinenței urinare. Determină relaxarea mușchilor vezicii și contracția mușchilor netezi ai colului vezicii;

– Antibiotice – dacă incontinența se datorează unei infecții a tractului urinar;

– Electrostimularea – această metodă constă în introducerea unui electrod în vagin pentru a stimula și tonifia mușchii ce înconjoară uretra;

– Dispozitivele medicale: inserții uretrale – dispozitive de mici dimensiuni, inserate în uretră pentru a preveni pierderile involuntare de urină;

– Pesare: dispozitive de susținere prescrise în cazurile de incontinență datorate prolapsului vezicii urinare sau uterului. Pesarele sunt inele de cauciuc introduse în vagin, în scopul susținerii vezicii și prevenirii pierderilor involuntare de urină;

– Injecțiile cu colagen, efectuate în țesutul din jurul uretrei. Astfel, grosimea mușchiului uretral crește, prevenind pierderea involuntară de urină.