Infecția urinară – diagnostic, simptome și tratament

Vrei să urinezi tot timpul și nu te poţi abține; ies doar câteva picături dar te arde cumplit; ai dureri la nivelul abdomenului inferior, dar nu ai febră sau niciun alt simptom: fără îndoială, este o infecție urinară! Dacă ai suferit vreodată de o infecție a tractului urinar, știi că este o problemă de sănătate care poate fi foarte deranjantă și chiar dureroasă. Cu toate acestea, recunoscând semnele și simptomele, le poți atenua rapid.

Dar dacă diagnosticul este relativ ușor de pus, atenție! Lăsată netratată sau slab tratată, infecția urinară poate evolua către complicații grave. Acesta este motivul pentru care este important să se evite automedicația și să se explice pacienților importanța consultării unui medic.

Farmaciştii Catena recomandă suplimentul alimentar Urosuport Forte de la Naturalis, pentru susţinerea sănătăţii tractului urinar. Mai multe detalii despre produs gasiţi aici.

Ce este infecția urinara: informații generale si tipuri de infecții urinare

Se estimează că, în România, 1 femeie din 10  a suferit sau suferă de o infecție a tractului urinar. Prin urmare, este o problemă de sănătate foarte frecventă. În majoritatea cazurilor, acest tip de infecție este cauzat de prezența bacteriilor în tractul urinar.

Tractul urinar este alcătuit din rinichi, uretere, vezică și uretră. În toate aceste structuri anatomice poate prolifera infecțiea, în special în vezica urinară și uretră. Ureterele sunt cele două conducte care transportă urina de la rinichi la vezica urinară. Vezica urinară este rezervorul în care se colectează urina; uretra este canalul prin care iese urina din vezică.

Infecțiile urinare sunt de obicei ușor de tratat. Cu toate acestea, sunt posibile forme mai grave. Acesta este cazul, printre altele, atunci când o infecție afectează rinichii; acest tip de infecție se numește pielonefrită și uneori necesită spitalizare.

În funcție de localizarea infecției, distingem 3 tipuri de infecții urinare:

• Cistita infecțioasă, când bacteriile Escherichia coli se găsesc în urină

De departe cea mai frecventă formă de infecție a tractului urinar, cistita afectează aproape exclusiv femeile. Este o inflamație a vezicii urinare. Cel mai adesea, inflamația este cauzată de proliferarea excesivă a bacteriilor intestinale, cum ar fi Escherichia coli, care sunt numeroase în jurul anusului. Bacteriile trec de la regiunea anală și vulvară la vezică, urcând prin uretră. Orice lucru care interferează cu golirea vezicii urinare crește riscul de cistită, deoarece crește retenția de urină și, prin urmare, timpul de creștere a bacteriilor. Cistita este întotdeauna însoțită de uretrită, inflamația uretrei.

• Uretrita

Dacă infecția afectează numai uretra, se numește uretrită. Uretritele sunt, în mare parte, infecții cu transmitere sexuală (ITS) frecvente la bărbați. Și femeile pot suferi de această afecțiune. Uretrita are drept cauză diferiți agenți patogeni. Cei mai frecvenți sunt chlamidia și gonococul (bacteriile responsabile de gonoree). La bărbați, uretrita poate fi însoțită de prostatită (infecție a prostatei).

• Pielonefrita

Pielonefrita este o afecțiune mai gravă. Se referă la inflamația bazinului (cavitatea renală care colectează urina) și a rinichiului în sine. Acest lucru rezultă de obicei dintr-o infecție bacteriană. Poate fi o complicație a cistitei netratate sau prost tratate care duce la trecerea bacteriilor de la vezică la rinichi și la proliferarea lor acolo. Pielonefrita acută apare mai des la femei și este și mai frecventă la femeile gravide. Este, de asemenea, frecventă la copiii cu o malformație a ureterelor care determină scurgerea urinei înapoi din vezică la rinichi.

 Care sunt cauzele care conduc la infecții urinare?

Infecția urinară apare ca urmare a înmulțirii bacteriilor prezente în mod anormal în vezică. Aceste bacterii provin, în marea majoritate a cazurilor, din flora bacteriană naturală a intestinului gros. Bacteria Escherichia coli este implicată în 90% din cazurile de infecție a tractului urinar în care se pot găsi uneori și alte specii de bacterii precum Proteus mirabilis, enterococi, Klebsiella spp. Colonizarea vezicii urinare de către bacteriile din tractul digestiv se explică prin apropierea anusului și a uretrei și prin capacitatea acestor microbi de a se deplasa în sus pe tractul urinar.

Femeile fac infecții urinare mai des decât bărbații, deoarece bacteriile pot ajunge mai ușor la vezica urinară a femeilor. Uretra (deschiderea către tractul urinar) este mai scurtă la femei decât la bărbați, astfel încât bacteriile au o distanță mai mică de parcurs. Uretra este situată în apropierea rectului la femei. Bacteriile din rect se pot deplasa mai ușor în uretră și pot provoca infecții. Este mai probabil ca bacteriile din rect să pătrundă în uretră dacă, după ce ai golit intestinul gros, te ștergi din spate în față (nu din față în spate). Este bine să învățăm copiii să se șteargă corect.

Sexul poate provoca, de asemenea, infecție urinară femeilor, deoarece bacteriile pot fi împinse în uretră. Utilizarea diafragmei poate duce la infecții, deoarece diafragmele presează uretra, îngreunând golirea completă a vezicii urinare. Există șanse mai mari ca bacteriile să se dezvolte în urina rămasă în vezică și să provoace infecții.

Dacă infecțiile urinare sunt frecvente, acestea pot fi cauzate de modificări ale bacteriilor din vagin. Dușurile antibacteriene, spermicidele și unele antibiotice orale pot provoca modificări ale florei vaginale. Dacă este posibil, evită utilizarea acestor produse.

Menopauza poate provoca, de asemenea, modificări ale florei vaginale, care cresc riscul de infecții urinare. Administrarea de estrogen corectează de obicei această problemă, dar nu este o soluție pentru toată lumea.

Care sunt simptomele infecțiilor urinare in funcție de fiecare tip de infectie urinară in parte

Cele mai frecvente simptome de infecție urinară sunt:

• Durere sau senzația de arsură la urinare.
• Frecvență neobișnuit de mare a urinării în timpul zilei (uneori necesitatea de a urina apare și noaptea).
• Nevoia persistentă de a urina.
• Urină tulbure care degajă un miros neplăcut.
• Durere în abdomenul inferior.
• Uneori, sânge în urină.
• Fără febră dacă este o cistită simplă.

În cazul unei infecții renale

• Febră mare, peste 38,5 ° C.
• Frisoane.
• Durere severă la nivelul spatelui sau abdomenului sau a organelor sexuale.
• Vărsături.
• Stare generală proastă.
• Simptomele cistitei (arsuri, urinare frecventă) pot fi prezente sau nu. Acestea nu se manifestă în 40% din cazuri.

La copii

La copii, infecțiile urinare pot fi mai atipice. Uneori cistita duce la febră fără alte simptome. Durerea de stomac și urinarea în pat pot fi, de asemenea, semne ale unei infecții a tractului urinar. La copiii mici, senzația de arsură la urinare se poate manifesta sub formă de plâns.

La nou-născuți și sugari, infecția urinară este și mai greu de recunoscut. În general, provoacă febră, refuzul de a mânca și, uneori, tulburări gastrointestinale și iritabilitate.

La vârstnici:

Simptomele infecției tractului urinar pot fi, de asemenea, înșelătoare: febră fără alte simptome, incontinență urinară sau tulburări digestive (pierderea poftei de mâncare, vărsături etc.)

Infecția urinară – diagnostic

În mod normal, medicul de familie poate să spună ce anume provoacă durerea cauzată de infecția urinară pe baza descrierii simptomelor și a efectuării unui examen fizic. Un sumar de urină ne poate ajuta, de asemenea, să identificăm tipul de infecție pe care îl avem.

 Diagnostic al infecției urinare la copii

La sugari nu se observă semnele obișnuite ale infecției urinare și poate fi necesar un test de urină citobacteriologic pentru a confirmarea diagnosticului.

La nou-născuți sau la copiii sub 3 ani, urinarea nu este voluntară, aceasta este principala diferență față de adulți. Semnele obișnuite, cum ar fi dorința frecventă de a urina și arsurile în timpul urinării, nu se văd, febra nu este sistematică. La această vârstă, dacă se observă înrăutățirea stării copilului și nu poate fi explicată, se efectuează un examen citobacteriologic al urinei. Pentru evitarea rezultatelor fals pozitive, care sunt foarte frecvente, și a tratamentului inutil, trebuie urmate instrucțiunile pentru colectarea urinei, care se face în pungi speciale. Întreaga zonă trebuie să fie bine dezinfectată de fiecare dată, iar punga trebuie schimbată după 20 de minute.

După vârsta de 3 ani, infecțiile tractului urinar inferior sunt mai frecvente la fetițe, fără febră. Una dintre cauzele frecvente ale cistitei recurente este o vezică instabilă, care ne face sa vrem să urinăm, chiar și atunci când vezica nu este plină. Contracțiile involuntare ale peretelui vezicii urinare fac ca o anumită cantitate de urină să curgă înapoi în vezică, cauzând uneori bacterii. Părinții simt adesea că fetița lor se reține până în ultimul moment, deoarece ea se grăbește întotdeauna la baie. Tratamentul pentru evitarea contracțiilor involuntare ale vezicii urinare face posibilă, în majoritatea cazurilor, evitarea recidivelor infecțioase și a consecințelor sociale jenante ale acestei afecțiuni care se rezolvă în mod normal odată cu vârsta.

Diagnostic al infecției urinare la adulți

Diagnosticul se pune în principal pe semnele clinice. Există două posibilități de confirmare a originii bacteriene a infecției urinare:

• sumar de urină: permite detectarea prezenței nitriților în urină, indicând prezența enterobacteriaceelor sau a leucocitelor care indică reacția imună la infecția bacteriană;
• examen citobacteriologic al urinei: examen la microscop care studiază leucocitele, globulele roșii și bacteriile.

Infecţia urinara – tratament

Infecțiile urinare se tratează, în general, cu antibiotice prescrise de medic. Uneori, în funcție de gravitate, sunt necesare teste suplimentare, cum ar fi ecografia renală, pentru prescrierea unui tratament complex.

Tratament infecție urinară copii

Tratamentul cu antibiotice trebuie administrat pe toată durata de timp indicată pe rețetă, chiar dacă copilul se simte mai bine. Acest lucru ajută la prevenirea recidivelor și a apariției infecțiilor repetate. Oprirea tratamentului cu antibiotice poate promova, de asemenea, rezistența la antibiotice.

Temperatura copilului trebuie luată dimineața și seara și trebuie contactat medicul dacă febra depășește 38,3 ° în cazul unui sugar mai mic de 6 luni, după mai mult de 2 zile de tratament cu antibiotice.

Pentru scăderea febrei copilului, se administrează analgezice-antipiretice în conformitate cu instrucțiunile și în dozele recomandate de medic pentru greutatea sa. Nu se dă ibuprofen unui copil cu vârsta mai mică de 6 luni și niciodată nu se dă aspirină unui copil sau adolescent.

Tratament infecție urinara adulţi

Cum sunt tratate infecțiile urinare?

Adulților sănătoși și femeilor care nu sunt însărcinate li se prescriu antibiotice sub formă de tablete pentru câteva zile, ceea ce, în mod normal, ar trebui să vindece infecția urinară. Pentru femeile însărcinate, medicul prescrie un tratament care nu pune în pericol sarcina și nici fătul. De obicei, simptomele infecției dispar în decurs de o zi sau două de la începutul tratamentului. Este important să luăm medicamentul conform instrucțiunilor medicului, chiar dacă ne simțim mai bine. În caz contrar, tratamentul pentru infecție urinară la adulți poate fi mai puțin eficient.

Medicul poate sugera, de asemenea, un medicament care amorțește tractul urinar, astfel încât să ne simțițm mai bine în timp ce așteptăm ca antibioticele să își facă efectul. Medicamentul face ca urina să devină portocalie, așadar să nu ne facem griji când urinăm și vedem această culoare.

De unde știm dacă tratamentul nu funcționează?

Dacă tratamentul nu funcționează, simptomele vor rămâne aceleași, se vor agrava sau vom avea simptome noi. Dacă avem febră (peste 38,1 ° C), frisoane, dureri la nivelul abdomenului inferior, greață și vărsături sau, dacă după 3 zile de medicamente, avem în continuare o senzație de arsură când urinăm, trebuie să sunăm neapărat la medic.

Care sunt posibilele complicații în caz de infecții urinare netratate?

Infecția urinară poate provoca leziuni grave rinichilor?

Da, se poate întâmpla ca o infecție urinară să afecteze rinichii. Este important să luăm tratament imediat dacă suspectăm că avem, noi sau copiii noștri, o infecție a tractului urinar.

Sunt gravidă. Cum poate o infecția urinară să-mi afecteze copilul?

Dacă ai o infecție urinară și nu te tratezi, aceasta poate provoca infecții renale. Infecțiile renale pot provoca nașterea prematură.

Din fericire, bacteriuria asimptomatică și infecțiile vezicii urinare pot fi de obicei detectate și tratate înainte ca rinichii să fie infectați. Dacă medicul tratează infecția urinară la timp și în mod corect, nu va afecta fătul.

ImunoSuport Ultra este un supliment alimentar care creşte imunitatea. Acesta contribuie la funcţionarea normală a sistemului imunitar, datorită combinaţiei de vitamina D, vitamina C şi zinc, care acţionează sinergic.

Cum se poate preveni apariţia infecţiei urinare?

Iată câteva sfaturi pentru a reduce riscul de apariție a infecției urinare:

La adulți:

• Bea apă des ca să urinezi des. Urinează imediat ce simți nevoia. Pe măsură ce se evacuează, urina transportă cu sine bacterii care ar fi putut pătrunde în uretra, tubul care leagă vezica de exterior.
• Șterge-te întotdeauna din față în spate când utilizezi toaleta. Există bacterii în zona anusului și în scaun care provoacă infecții dacă li se oferă posibilitatea să intre în uretră.
• Urinează după ce ai făcut sex. Da, în timp ce faci sex, bacteriile pot să intre în uretră!
• Dacă suferi de uscăciune vaginală, utilizează lubrifiant în timpul sexului pentru a nu irita uretra.
• Dacă uscăciunea vaginală este legată de menopauză, discută cu medicul. Suplimentele de estrogen ar putea fi o opțiune.
• Nu utiliza produse de igienă feminină, cum ar fi dușurile vaginale. Aceste produse pot fi iritante pentru uretră.

La copii:

• Schimbă frecvent scutecul copilului, dacă nu este curat.
• Fetițele trebuie învățate să se șteargă din față în spate pentru a preveni contactul bacteriilor din rect cu tractul urinar.
• Evită băile cu bule și săpunurile parfumate la momentul băii copilului, deoarece acestea pot irita uretra.
• Învață copilul să nu se rețină când vrea să urineze: golirea regulată a vezicii urinare ajută la prevenirea dezvoltării bacteriilor în vezică.
• Trebuie prevenită constipația cronică a copilului, deoarece această afecțiune este adesea asociată cu infecțiile urinare recurente.