Infertilitatea la femeile care isi doresc copii

Dorinta de a avea un copil poate fi mai accentuata la unele femei decat la altele. Cand incercarile de a avea un copil sunt in mod repetat esuate, pot lasa urme emotionale adanci si greu de depasit. Incapacitatea de a-si atinge unul dintre cele mai importante scopuri este devastatoare pentru femeile infertile. Impactul emotional al infertilitatii a fost descris prin cercetari si studii de specialitate bazate pe observatie clinica, care evidentiaza etapele psihologice ale modelului durere-pierdere. Se pare ca femeia care trece prin aceasta experienta negativa de viata traverseaza urmatoarele etape psihologice: surpriza / soc, negare, furie, negociere si acceptare. Ea experimenteaza, de asemenea, stari psihologice precum vinovatia, furia, depresia, retragerea, izolarea sociala.

Impactul emotional al infertilitatii

Prima etapa a reactiei la infertilitate este surpriza. Cele mai multe cupluri presupun ca sarcina va avea loc la scurt timp dupa intreruperea contraceptiei, iar daca acest lucru nu se intampla, incep sa-si verifice obiceiurile, stilul de viata, comportamentul pentru a intelege de ce nu au fost in masura sa conceapa. Un intreg tablou comportamental este tipic in aceasta etapa, si anume majoritatea cuplurilor incepe sa verifice calendarul, frecventa si tehnicile actului sexual, verificari si teste repetate de sarcina la orice mic indiciu.

De asemenea, vor face tot ce le sta in putinta pentru a imbunatati calitatea fertilitatii lor: vor evita bauturile alcoolice, vor tine diete echilibrate, se vor odihni corespunzator, in credinta ca pot controla fertilitatea (in conditiile in care o concluzie medicala asupra infertilitatii nu a fost stabilita). Din dorinta de a descoperi motivele si cauzele esecului conceptiei, atat femeia, cat si barbatul vor incepe sa caute explicatii in trecutul lor. Femeia care a avut o boala cu transmitere sexuala sau un avort anterior poate fi convinsa ca infertilitatea este rezultatul acestor evenimente, acest lucru ducand la o stare de vinovatie si simtindu-se nevrednica de rolul de mama si sotie.

Insa, in cazul in care cuplul continua sa aiba dificultati in ceea ce priveste conceperea unui copil, este cel mai indicat sa se prezinte in cabinetul unui specialist. Numai medicul specialist va putea explica si propune masurile de interventie adecvate; totodata, acesta va ameliora si starea de vina pe care cei doi sau unul din parteneri o poarta cu sine. Pentru unele femei, gandurile obsesive si meditatia aupra infertilitatii se reflecta in capacitatea de a functiona la locul de munca, la domiciliu sau in activitatile de zi cu zi: nu se pot concentra, au randament scazut, lipsa motivatiei etc.

In cazul in care legatura dintre parteneri nu este puternica, cei doi se pot separa. Ori partenerul infertil ia decizia de a parasi casatoria pentru a-l elibera pe celalalt, ori partenerul fertil doreste sa procreeze si atunci se va separa pentru a urma acest vis. Uneori, demersurile medicale destul de costisitoare si pe termen lung vor pierde in favoarea altor actiuni in care partenerii se vor angaja, ajungandu-se uneori la desfacerea casatoriei. Aparitia depresiei in randul femeilor infertile este destul de frecventa. La un moment dat in timpul evaluarilor si tratamentului de infertilitate, femeile pot simti o furie intensa. Ele pot argumenta prin faptul ca viata le-a tratat nedrept si ca infertilitatea este nedreapta. Uneori, isi pot manifesta furia fata de altii, cum ar fi familia sau prietenii, care, din punctul lor de vedere, nu pot fi destul de sensibili la durerea emotionala pe care o simt.

Pierderile experimentate de cuplurile infertile

Urmatoarea lista de pierderi ne ajuta sa intelegem de ce infertilitatea este o problema de viata si de ce starile emotionale ale persoanelor implicate sunt atat de intense. Aceste pierderi includ: pierderea respectului de sine, pierderea relatiei, pierderea sanatatii, pierderea securitatii financiare etc.

• Pierderea respectului de sine include, de fapt, neputinta de a atinge un obiectiv dorit prin incercari multiple si esuate. Esecurile repetate incep sa erodeze increderea in sine; acest lucru este mult mai evident in cazul persoanelor care nu au dezvoltat abilitati de adaptare pentru a face fata esecului si pierderilor nici in alte domenii ale vietii;
• Pierderea relatiei maritale este posibila; de asemenea, pierderea relatiei cu familia si prietenii. Relatia maritala poate fi tensionata si, incet-incet, se va pierde din cauza temerilor ca partenerul fertil va parasi partenerul infertil. Chiar daca un cuplu isi doreste sa lucreze impreuna la scopul comun, durerea emotionala asociata cu infertilitatea, cu stresul de evaluare si tratament poate face dificila oferirea sprijinului emotional necesar pentru celalalt. Atunci cand nu poate satisface nevoile celuilalt, partenerul se retrage si se poate izola;
• Problemele sexuale in viata de cuplu. Recomandarile de a creste frecventa actului sexual sau de a controla sedintele de sex, de a le planifica etc. pot aduce neplaceri in viata intima a cuplului. Unele cupluri resimt ca o corvoada sau ca o presiune suplimentara plierea pe aceste recomandari si respectarea lor;
• Izolarea de familie si prieteni. Multe cupluri considera ca infertilitatea este o problema privata si, de aceea, schimbul de pareri cu altii li se pare incomod, se simt de cele mai multe ori neintelesi atunci cand isi expun problemele sau starile;
• Chiar daca nu este o boala in adevaratul sens al cuvantului, femeile infertile, din cauza testelor si tratamentului clinic, incep sa se identifice cu rolul de femeie bolnava si incep sa simta ca starea lor de sanatate fizica este compromisa. In plus, femeile pot raporta stari de rau fizic din cauza efectelor secundare ale unora dintre medicamentele hormonale folosite pentru a spori fertilitatea;
• Costurile pentru tratamente, teste, investigatii sunt foarte mari, de aceea, una din probleme va fi si cea financiara. In plus, femeia angrenata in acest demers medical va fi nevoita sa aiba intreruperi repetate la locul de munca, fiind vulnerabila la concediere.

Text: Ionela-Janina Sabou – Psiholog