Infidelitatea m-a făcut să…

Să ne imaginăm că suntem în cadrul unei ședințe de terapie de grup, unde fiecare dintre participanți a experimentat infidelitatea, într-un fel sau altul.

Fiecare dintre cei prezenți trebuie să înceapă povestirea proprie cu ”infidelitatea m-a făcut să….”

”Infidelitatea m-a făcut să mă simt nesigur pe mine, să simt că ceea ce aveam nu mi-a aparținut niciodată, și că poate am greșit undeva…”

”Infidelitatea m-a făcut să…. cred că lucrurile stau prost în cuplul nostru. Ceea ce credeam eu că este liniște era o furtună în sufletul meu. Un amalgam de neînțelegeri, neîmpliniri, lipsă de respect….” 

”Infidelitatea m-a făcut să…ajung în punctul în care să vreau să plec de acasă. Cel lângă care sufletul meu se simte în siguranță, lângă care mi-am găsit din nou, dragostea pentru viață, lângă care mă bucur de fiecare dimineața care vine, care mă face să mă simt frumoasă, iubită, apreciată, este atât de aproape de mine…Viața mea poate să fie frumoasă, e nevoie să fiu atentă și la ceea ce simt, nu doar la ceea ce își doresc cei de lângă mine…”

”Infidelitatea m-a făcut să…îl urăsc pe tatăl copiilor mei…m-a făcut să sufăr, m-a abandonat….m-a dezamăgit…De ce să caute în altă parte ceea ce eu aș fi putut să îi dau atât de ușor? Niciodată nu mi-a cerut nimic! Credeam că este fericit…Eu eram mereu ocupată cu copiii și credeam că suntem o familie fericită…”

”Infidelitatea m-a făcut să…fiu furios! Să vreau să o pedepsesc pe ea, și pe cel care mi-a furat liniștea… Să îi fac să sufere, așa cum sufăr eu acum…”

”Infidelitatea m-a făcut să….mă simt slab, fără valoare, să nu mai am încredere în ceea ce fac și ceea ce spun…să trăiesc din amintiri… să nu îmi mai doresc niciodată o relație de cuplu…Toate femeile sunt la fel….iar noi bărbații,credem tot ceea ce ele spun..”

”Infidelitatea m-a făcut să…îi plătesc cu aceeași monedă. Însă nu mă simt mai bine acum. Din contră….”

 ”Infidelitatea m-a făcut să…Eu nu pot fi fidel nimănui. Așa sunt eu! Dacă îți convine bine, dacă nu…Asta este! Pentru mine e un mod de viață!” 

 ”Infidelitatea m-a făcut să… mă simt liberă! DA!…Am realizat că sunt mai puternică, mai frumoasă, și că nu pot sta în umbra unui om, care se considera Dumnezeu pe pământ, și care nu mă vede…sau nu m-a văzut niciodată, ca pe o femeie cu nevoi și dorințe, ci doar ca pe mama copiilor lui…eu nu existam…Acum exist!

Și…am putea continua! Câte povești, atâtea motive, câți oameni, atâtea nevoi neîmplinite. Întrebarea rămâne însă, la fel și tot amalgamul de senzații și emoții ce diferă de la cel infidel la cel trădat.

Nu uita însă, că aici vorbim de partenerii de cuplu! Nu de copiii implicați în aceste relații, sau de tendința unora în a-și folosi  copii, ca moneda de schimb în relația lor dizarmonică. Gândește-te doar o clipă la suferința unui copil, care experimentează certurile zilnice ale părinților, abuzurile emoționale, fizice, manipularea…Oare a rămâne într-un cuplu în care singurul lucru pe care îl mai ai în comun cu partenerul sunt copii, va fi o relație de succes? Sau să te folosești de copilul tău să îl ții lângă tine pe partener, chiar dacă știi că te-a înșelat, că nu mai ai încredere în el; chiar dacă știi că amândoi sunteți de vină, chiar dacă  relația voastră este pe butuci de vreme îndelungată și nu ai depus nici un efort să repari ceva, iar acum dacă te înșală îl acuzi și îl învinovățești de tot… Dar acest este un alt subiect! Acum, ne întoarcem la cuplu!

Într-o lume a diversității și a mersului pe repede înainte, a trăirilor în goană și a nevoii de confort, uităm de cele mai multe ori fie de ceea ce ne dorim și ne face să ne simțim împliniți, fie să ne îndreptăm atenția la nevoile celui pe care îl considerăm partener de viață. Existența cuplurilor care au  mulți ani împreună este tot mai redusă, ajungându-se la familii care se despart, nu doar din acest motiv al infidelității, ci dintr-o multitudine de alte motive.

Însă oare nevoia ta de mai mult, dorințele, sentimentele tale, atunci când nu sunt împărtășite, reprezintă o trădare față de cel de lângă tine?

Ce anume te face să fii infidel? Ce poți face să nu fii, dacă acest cuvânt nu îți place?

Infidelitatea doare…însă doar pe unii. Pentru că simt că nu mai aparțin, sau că cel de lângă nu le mai aparține. Se simt abandonați, umiliți,  furioși, neîncrezători. Nu toți reacționează la fel când apar traumele la nivel emoțional. Unii găsesc resurse pentru vindecare, la alții însă lucrurile nu merg ușor. Au în spate multe alte momente nerezolvate și care dau surplus de greutate traumei recente. E nevoie de timp mai lung de suferință, de procesare și de integrare.

Poate dacă în cuplu ar exista adevărata comunicare asertivă, în care să știi că celălalt nu te judecă pentru că vrei un anumit lucru; care este sinceră; în care eu te susțin pe tine și tu pe mine; în care eu sunt Ok și tu ești Ok; care dezvoltă încrederea în sine și în relație; în care fiecare are doza lui de libertate și de izolare. În care fiecare își asuma responsabilități și accept[ comportamentele celui de lângă și îl înțelege când acesta are nevoie. În relația trădat și infidel…e nevoie să știi ce vrei. Dacă relația mai are vreun rost, mai poate continua! Dacă consideri că doar ținându-l pe celălalt lângă tine oricum, sperând să îl faci să sufere, nu vei face decât să suferi tu și mai mult!

 Dacă vrei să rămâi asumă-ți! Dacă vrei să pleci, pleacă!