Maternitatea este o călătorie, nu o destinaţie

Maternitatea, în ochii multora, este reprezentată de o femeie gravidă radiantă sau de o mamă  zâmbitoare cu bebelușul în brațe. Foarte puțini oameni își imaginează nopțile nedormite, oboseala cronică, grijile, temele făcute în miez de noapte, așteptatul pe lângă ușă sau grija pentru copilul deja ajuns adult. Pentru că da, maternitatea nu se termina cu bebelușeala, mai mult, mamă ești chiar și când propriul copil este părinte la rândul lui.

Care este definiția maternității?

Maternitatea este de fapt schimbarea pe care unele femei o experimentează când apare un copil în viața lor, fie că este prin naștere, fie prin adopție. Instinctul matern reprezintă grija pe care femeile o au pentru puii lor, faptul că se pot arunca în brațele morții fără regrete, doar pentru a-i proteja. Acesta este atât de puternic la unele mame încât știu de la kilometri distanță că ceva se întâmplă cu fiii sau fiicele lor.

În unele culturi, maternitatea înseamnă forța creatoare, dătătoare de viață care alimentează întreg universul, iar pentru aceasta, o mamă beneficiază de întreaga protecție a oamenilor din jur. Din păcate, în alte culturi, femeia nu beneficiază de niciun fel de protecție gravidă, lăuză sau pur și simplu în rolul de mamă, iar asta se reflectă în felul în care tinerii adulți ajung să trăiască.

Se termină maternitatea cândva?

Pentru unele persoane, se setează mental o dată în care termină cu grija și preocupările intense, mai exact ziua majoratului. Adevărul e că oriunde ar pleca sau orice ar face, o mamă se gândește permanent la copilul ei, iar cu fiecare an care trece, cu fiecare școală absolvită, cu fiecare schimbare majoră, conștientizează că se transformă și ea ca mamă, nu doar copilașul. Pentru altele, maternitatea este o corvoadă, un blestem de care abia așteaptă să scape și fără scrupule, își gonesc copiii de acasă cu prima ocazie ivită.

Cum găsești bucurie în fiecare grijă?

Nu doar o mamă copleșită s-a gândit că abia așteaptă să îi crească copilul, să scape de griji. Cu toții vrem să scăpăm de boli, de tantrumuri, de crize de personalitate și de adolescenți irascibili, dar asta nu înseamnă că fiecare etapă are frumusețea ei. Majoritatea mamelor suspină cu dor după nopțile cu nou născutul la piept, după gingășia și mirosul de bebeluș, alte mame suspină după momentele în care puteau să care copilașul fără efort sau să asculte povești cu cuvinte stâlcite. Unele tânjesc după emoțiile primelor zile la grădiniță sau la școală, după prima plecare fără un adult.

Fiecare moment are farmecul lui, iar fiecare moment vine și pleacă cu o viteză covârșitoare. Cum spune o vorbă folosită frecvent printre părinți: ”Zilele trec greu, dar anii trec ușor”. Savurați pe îndelete fiecare privire dulce, fiecare cerut în brațe, fiecare ”Mamiiiiii” spus la câteva minute pentru că deși e greu, o să vă amintiți cu dor de fiecare moment.

De ce uneori nu există instinct matern?

Lipsa instinctului matern este mai frecvent decât am crede. Unele femei ajung în situația în care nasc, dar nu simt acea emoție pe care celelalte o experimentează, iar asta nu le face mai puțin mame decât restul.

Există studii care atestă că ceea ce numim noi de fapt instinct matern este un cumul de hormon eliberați după naștere, iar la unele femei nu se eliberează. Alte opinii spun că definim greșit noțiunea de instinct matern, pentru că, de fapt acela ar fi instictul de supraviețuire a speciei. Oricum ar fi, un psihoterapeut ar putea clarifica situația pentru proaspăta mămică și să elimine suspiciunea unei depresii post-natale.