Mitul soacrei
Cine nu-si aduce aminte de una dintre cele mai amuzante si cunoscute povesti scrise de marele autor de la Humulesti, despre cotoroanta nesuferita si cele trei nurori istete ale ei?! Cat de antipatica si imposibila ni se parea a fi o persoana in rolul de soacra! Plus toate acele bancuri pline de ironii in care soacra intruchipa personajul babetei bagacioase si dizgratioase… Povestioarele copilariei noastre o infatiseaza ca pe o creatura grasa, rautacioasa si autoritara, cu voce patrunzatoare de general de armata si porniri sadice.
Mitul soacrei are radacini psihologice
Relatiile disfunctionale dintre mame si baietii lor, in special, au stat de-a lungul timpului la baza perpetuarii acestui mit. Mama hiperprotectoare, cu o nevoie exagerata de a controla mediul de viata al copilului, limitandu-i acestuia spatiul de miscare, va dezvolta sentimente de neincredere in propriile lui forte si lipsa capacitatii de a lua decizii fara a se consulta cu aceasta. Relatia de dependenta dintre cei doi, nascuta din nevoia mamei de exclusivitate si simbioza cu fiul, va slabi increderea baiatului in alte femei si ii va afecta relatiile de cuplu.
Mama „iubitoare” va interveni in alegerile acestuia, in modul in care isi organizeaza viata si, implicit, va intra in conflict cu partenera acestuia de cuplu, care nu va fi niciodata suficient de buna pentru fiinta superioara crescuta de ea. Sigur, soacra va comunica si se va intelege doar cu propriul ei fiu, partenera avand, din punctul ei de vedere, un noroc nemeritat de a-l intalni. Interventiile ei nepotrivite in modul de crestere a copiilor si in modul de cheltuire a banilor, ca si cum regulile si metodele ei nu pot fi puse niciodata la indoiala, vor eroda relatia de cuplu, daca fiul nu va avea un moment de luciditate si nu se va opune acestei influente.
Soacra poate fi o bunicuta grijulie
Exista si soacre prietenoase din relatarile laudative ale celor mai norocosi. Acestea sunt un ajutor de nepretuit in multe din treburile casnice, astfel ca nu e cazul sa ii umbrim imaginea reala cu mituri sumbre sau bancuri sarcastice. Nici copiii nu vor crede ca bunica lor e o vrajitoare, in timp ce ei o adora. Dupa ce vei fi in pielea unui parinte o perioada, vei realiza ca, de fapt, relatia dintre bunici si nepoti e benefica in cele mai multe cazuri si aduce satisfactii pentru toata lumea implicata.
In persoana soacrei ai de-a face cu o femeie care se bucura sincer de aparitia nepotilor si de toate succesele si realizarile cuplului vostru. Evident ca ea isi doreste sa mentina contactele apropiate si permanente cu copilul, fie in calitate de bona potrivita, fie implicandu-se activ in treburile familiei, desi va incerca sa-si impuna propria parere vizavi de educarea copiilor, dar si a celor mai importante lucruri si valori. E posibil ca ideile voastre sa corespunda si sa se intersecteze in mai multe puncte comune. Problemele apar atunci cand exista divergente de opinii. In acest caz, nu are importanta nici faptul ca ea are niste ani in plus fata de voi, nici ca a mai crescut copii, iar voi sunteti la prima experienta. Sunteti parintii copilului si doar pe umerii vostri cade responsabilitatea pentru educatia si bunastarea copilului. Aceste idei ar trebui sa i le aduci la cunostinta soacrei in mod clar si pe un ton diplomat. Daca reusim sa ne pastram tactul si diplomatia, nu este chiar imposibil sa discutam cu persoane in varsta.
Citeste si Iubitul tau este „baiatul mamei”?
Text: Dana Comanescu, psiholog