Nasterea cu anestezie peridurala
Reprezinta un tip de analgezie regionala ce actioneaza prin suprimarea senzatiei dureroase determinata de travaliu (contractii dureroase). Unul dintre promotorii mondiali ai anesteziei peridurale a fost Profesorul Eugen Aburel de la Maternitatea Filantropia Bucuresti. Acesta a fost mentionat in cartea Prof. Lull si Hingson “Controlul durerilor nasterii” din 1945 drept parintele anesteziei regionale continue.
Anestezia peridurala determina anularea senzatiei dureroase sub nivelul vertebrelor T8-T10, asociind si grade diferite de bloc motor (pacienta mobilizeaza dificil membrele inferioare) in functie de substanta folosita.
Indicatii:
In momentul de fata se considera ca durerea intensa resimtita de gravida in travaliu reprezinta indicatia necesara si suficienta pentru montarea cateterului de peridurala. Este dezbatuta in prezent ideea de a monta acest cateter intr-o etapa de travaliu avansat (dilatatia >= 4 cm) sau in oricare moment al travaliului activ. Scoala veche de obstetrica era de parere ca anestezia peridurala montata precoce poate duce la lipsa de progresiune a travaliului.
Contraindicatii:
Paciente cu factori de risc: obezitate, preeclampsie severa, HEELP, tulburari de coagulare (trombocitopenie, purpura trombotica trombocitopenica), folosirea recenta a anticoagulantelor, traumatisme sau anomalii ale coloanei vertebrale, istoric de complicatii la anestezie, afectiuni cardiace (strenoza aortica, hipertensiune pulmonara, hipotensiune arteriala persistenta), infectii in zonele de insertie ale cateterului.
Substantele folosite: lidocaina, ropivacaina, bupivacaina.
Gravidele au o lordoza lombara accentuata. Acest lucru poate face mai dificila montarea cateterului.
Pozitii recomandate: in sezut (anestezistul identifica mai usor reperele antomice dupa care se ghideaza, confortul matern este mai mare, cu toate aceste pot apar mai des hipotensiunea ortostatica si bradicardia fetala); decubit lateral (pacienta sta pe o parte, este ameliorata perfuzia placentara, hipotensiunea ortostatica e mai rara, este posibila monitorizarea cordului fetal). Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale materne inainte si dupa administratrea bolusului de anestezie.
Efecte adverse posibile: neurotoxicitate, cardiotoxicitate (se poate ajunge pana la stop cardiac matern).
Cefaleea (durerea de cap) post epidurala apare la aproximativ 2% dintre paciente si se poate instala in prima saptamana. Este resimtita frontal sau occipital si se accentueaza la ridicarea in sezut sau in picioare, ameliorata la intindere. Poate asocia dureri in regiunea gatului, stari de greata si intoleranta vizuala pentru culori aprinse.
Cum tratam cefaleea? Cat mai multe fluide, folosirea cofeinei (ceai cafea, cola) si medicamente antiinflamatoare (paracetamol, ibrupofen). Este cunoscut ca anestezia peridurala poate prelungi travaliul si expulzia, aparand situatii in care este necesar ajutorul instrumental din partea obstetricianului (aplicatia de forceps sau ventuza). Datorita lipsei de perceptie a contractiilor dureroase, senzatia de screamat si efortul expulziv matern pot fi mai scazute si insuficiente.
Bradicardia fetala (scaderea frecventei cardiace) apare in 8% din cazuri datorita scaderii tensiunii arteriale materne – se recomanda decubit lateral stang si a nu impacienta mama.
Febra asociata periduralei: in unele studii poate apare in pana la 24% din cazuri, fiind un diagnostic diferential cu infectia intraamniotica.
Anestezia peridurala si folosirea de anticoagulante: heparinele cu greutate moleculara mica in doze profilactice necesita intreruperea cu minimum 12 ore inaintea nasterii. Folosirea lor in doze terapeutice impune oprirea cu ~ 24 ore inaintea anesteziei. In cazul in care nasterea naturala trebuie convertita in operatie cezariana, anestezia peridurala permite acest lucru.
Ca o concluzie, beneficiile si efectele nedorite ale anesteziei peridurale trebuie cantarite judicios de catre medic impreuna cu pacienta sa avand in vedere interesul fetal.
Text: Dr Mitroi Brandusa
Medic specialist obstetrica ginecologie
