Perfectionismul – calitate sau defect?
In psihologie este cunoscut triunghiul vicios produs de tendintele spre perfectionism si rezultatele de anxietate si depresie. Cu cat incercam sa nu gresim ceva, sa rezolvam perfect o sarcina, anxietatea ne roade interiorul in cautarea celor mai bune solutii si de cele mai multe ori nu suntem multumiti de ceea ce gasim potrivit pentru situatie. Nemultumiri peste nemultumiri si rezultate nesatisfacatoare, sau mai bine spus – faptul ca nu stim sa ne bucuram de micile reusite, sau sa ne apreciem initiativele sau meritele, deoarece ne scoate vinovati pentru ca nu am investit destul sau nu am fost capabili sa incepem sau sa finalizam ceva perfect din toate punctele de vedere sau perfect cu un standard ideal nerealist, toate acestea pot conduce catre depresie.
Un prim pas este recunoasterea tendintelor spre perfectionism.
Recunoasterea ne va ajuta la iesirea din acest cerc vicios. Recunoasterea efectelor produse de tendintele accentuate spre perfectionism, atunci cand acestea interfereaza cu echilibrul si normalitatea, cand cautarile si incercarile nu contenesc pentru ca primeaza sentimentul ca “e loc si de mai bine…nu am facut destul….nu am epuizat toate solutiile…..poate ar fi iesit mai bine daca nu renuntam”….sau dimpotriva ….“frica de esec ma face incapabil de a incepe un obiectiv….frica de esec imi paralizeaza dorintele…etc…”, .toate acestea peste eforturi multiple deja investite si oboseala acumulata, primand decat autoimpunerea perfectionismului, nevoia ca rezultatul sa fie perfect. Recunoasterea dozei nesanatoase de perfectionism, inseamna sa devenim mai critici cu noi insine. Ce, cat, cum, unde, in functie de ce factori, in ce situatie, s.a.m.d. intrebari pe care ni le putem pune in scopul intelegerii si acceptarii vietii ca un periplu de incercari si esecuri.
Un al doilea pas este renuntarea la invinovatiri sau comparatii
“Niciodata nu sunt suficient de bun” ,“destul de bun inseamna sa fiu admirat si aplaudat” si inlocuirea cu mesaje motivationale adecvate, iti vor asigura un nivel al nevoii de perfectiune pentru implinirea cu satisfactie a sarcinilor. Probeaza si permite-ti incercari si schimbari. “Ce-ar fi daca….?”- chiar daca multe din raspunsurile sau actiunile tale ar parea irationale sau ai presimtiri ca lucrurile nu vor merge perfect, atunci cand abordezi mai relaxat problema, vei simti si efectele bune. Elimina rigiditatea, reperele perfectioniste, care iti alimenteaza anxietatea. Anticiparea unei nereusite iti poate provoca stres. Permite-ti sa lasi garda mai jos cu autoimpunerile si sa probezi “Ce-ar fi daca….”. Vei observa ca multe din temerile tale au fost nejustificate. Scenariile pe care ti le faci atunci cand esti cuprins de febra perfectionismului nu au toate legatura clara cu realitatea. In general, perfectionismul exagerat conduce si catre anticipari si scenarii negative.
Invata sa te bucuri de micile reusite, revizuieste-ti standardele, imbunatateste-ti abilitatile de gestionare a sarcinilor, de gestionare a timpului, de formulare a obiectivelor SMART (specifice, masurabile, accesibile, relevante si incadrate in timp).
Citeste si Tipuri de personalitate ale barbatilor
Text: Ionela-Janina Sabou, psiholog
