Psiholog Raluca Anton: “Singura soluție pe care o avem acum este să ne bazăm pe comunitate, ca întreg, și pe forța pe care “împreună” o are!”
Anxietatea e dureroasă, la propriu și la figurat, chiar și într-o zi normală, cu atât mai mult în timpul unei pandemii. Trăim o perioadă dezolantă în care avem nevoie de repere mai mult că oricând, motiv pentru care am invitat-o pe Raluca Anton, doctor în psihologie, psiholog clinician și psihoterapeut relațional (face parte din echipa Pagina de Psihologie), este unul dintre formatorii Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie şi terapeut certificat în metoda Imago, să ne ofere o altă perspectivă asupra contextului actual.
Cum funcționează frica? Cea individuală, cea colectivă…
Frica este un proces mental care, de-a lungul timpului, ne-a ajutat la a supraviețui. Atunci când se întâmplă ceva în mediu, creierul reacționează și transmite impulsuri cum că este o stare de pericol și este nevoie să se ia o decizie când vine vorba de protecția propriei persoane. În multe situații, deciziile pot fi mai simple (să mă lupt sau să fug), în altele, mai ales când vine vorba de lumea modernă, aceste strategii pe care creierul le-a folosit de-a lungul anilor, au primit alte forme și alte valențe. Dacă este să ne uităm la situația actuală, fiecare dintre noi simte frică, dar ce trebuie să facă este să stea și să aștepte să treacă “furtuna”. Nu putem fugi și nici nu ne putem lupta, așa cum, în mod normal, creierul ar face într-o situație limită.
Când vine vorba de frica colectivă, efectul este unul cumulativ. Dacă într-un context de frică individuală ne putem baza pe un membru al comunității, pe mediul apropiat pentru a ne susține, acum suntem cu toții implicați în acest demers, iar singura soluție pe care o avem este să ne bazăm pe comunitate, ca întreg și pe forța pe care “împreună” o are.
Cât de importantă este igienă psihică și emoțională, în contextual pandemiei de coronavirus?
În general, în momentele atipice de viață sau perioadele dificile prin care fiecare dintre noi trecem, igiena emoțională este o variabilă care poate să facă diferența între a suferi și a simți că îmi pot conține emoțiile, între frică și anxietate, între a trece cu bine peste și a rămâne cu efecte pe termen lung. Astfel, vă invit să fiți atenți nu numai la tot ce înseamnă igiena clasică, ci și la lumea voastră interioară, la toate mesajele pe care corpul și mintea vi le transmit.
“Cred că fiecare dintre noi vom rămâne cu un gând, un mecanism de apărare, o temere după această perioadă atât de dificilă din punct de vedere social și emoțional”.
De ce e atât de dificil să stai acasă?
La cum au mers lucrurile pentru noi ca societate în ultimii ani și la cât de multă dezvoltare tehnologică a trebuit să proceseze creierul nostru, suntem obișnuiți cu suprastimulare. Mintea se așteaptă să se întâmple multe lucruri și să se întâmple repede. Ce face această izolare este că ne spune că acum trebuie doar să stăm și să așteptăm să treacă. Nu știm când și nu știm cum. Pentru creier asta este un demers extrem de greu de dus. Este ca și cum e nevoie să își rescrie modul de a trăi. Iar acesta este pentru minte un demers care consumă resurse, care necesită un efort susținut și care poate fi mai greu decât ne-am aștepta. Singura variantă posibilă este să ne antrenăm răbdarea și să ne ancorăm, constant, în prezent. În “aici și acum” și în a trăi fiecare zi cu cât mai multă prezență emoțională.
Ce ne recomandați pentru a reduce sechelele psihologice în timpul izolării la domiciliu?
Cred că fiecare dintre noi vom rămâne cu un gând, un mecanism de apărare, o temere după această perioadă atât de dificilă din punct de vedere social și emoțional. Și toate acestea vin la pachet cu orice context de criză, atât individuală, cât și socială. Astfel, cel mai util lucru pe care îl putem face în toată această perioada este să ne gândim care sunt învățăturile pe care le putem extrage din toată această situație, ce am descoperit despre noi și ceilalți, ce am redescoperit la noi înșine și ne-ar putea ajuta pe termen lung.
În ce mod ne putem folosi de această criză, drept oportunitate de creștere și dezvoltare personală?
Orice situație de criză este o oportunitate de creștere și dezvoltare dacă reușim să o vedem în acest fel. Putem învăța că dorul are și valențe pozitive și ne poate apropia de oameni mai mult emoțional și spiritual, decât fizic; putem învăța compasiunea și acceptarea reciprocă pentru că în astfel de situații ni se activează fiecăruia dintre noi toate mecanismele de coping și facem fiecare ce putem mai bine pentru a face față unei situații dificile. Și ni se mai poate activa și abilitatea noastră de conștientizare a propriei persoane, pe baza analizei pe care ar fi minunat să reușim să o facem în relație cu noi înșine.
Pe dumneavoastră ce vă îngrijorează cel mai tare în această perioadă?
Cred că cea mai mare grijă este că e doar începutul. Că această perioada s-ar putea să fie, mai degrabă, un “antrenament” pentru alte perioade prin care va trebui să mai trecem. Și cred că este un semnal de alarmă cu privire la faptul că ceva nu facem bine când vine vorba de raportarea noastră la natură și la lume, în general, așa că încep să mă întreb oare ce mai urmează. Pe de altă parte, sunt o persoană cu o doză mare de optimism, spun eu, așa că încerc să fac tot ce ține de mine astfel încât să fiu alături de cei care au nevoie și, împreună, să construim comunități mai puternice în fața oricăror dificultăți care ar putea să apară.
Măsura distanțării sociale este necesară și o acceptăm, dar cum facem să nu ne distanțăm și emoțional?
Eu trag nădejde că tocmai pentru că ne distanțăm fizic, vom fi mai conștienți de valoarea apropierii emoționale și de faptul că pentru a ne fi alături, realmente, nu este musai să fim și fizic aproape, cu toate că minții îi place foarte tare să simtă atingerile îmbrățișării, tonul vocii în timp real și mimica facială. Eu zic că ar fi util să ne uităm la valoarea adăugată pe care dorul o aduce relațiilor noastre și să ne imaginăm cât de valoroase vor fi reîntâlnirile și momentele pe care înainte le consideram normale și nu simțeam că trebuie să depunem cine știe ce efort pentru ele.
“Faptul că nu am avut mare încredere în autorități ne-a ajutat să ne protejăm și să stăm mai mult în casă”
Personal, cum vi se pare atitudinea autorităților în ceea ce privește liniștirea anxietății colective? Procedează corect?
Cred că decizia de a se comunica doar o dată pe zi cu privire la numărul persoanelor confirmate, la numărul deceselor este una corectă și cu grijă față de partea emoțională a fiecăruia dintre noi. Ține de o igienă comportamentală, despre care noi, specialiștii în domeniul psihologiei, povestim frecvent în articolele postate pe Pagina de Psihologie, să reușim să urmărim știrile doar o dată pe zi, fără să ne încărcăm mintea cu conținut pe care, oricum, nu îl putem controla. De asemenea, faptul că încă din timp s-au luat măsuri cu privire la grija pentru comunitate ne poate oferi un sentiment de siguranță. Și, în final, faptul că nu am avut mare încredere în autorități ne-a ajutat să ne protejăm și să stăm mai mult în casă. Însă, în astfel de situații pe care nu le putem controla noi este extrem de important să ne creștem încrederea în personalul medical și în cei care sunt acolo pentru a ne ajuta. Deși înțeleg că poate fi dificil să facem acest lucru. Neavând încredere, însă, ne îngreunăm cu atât mai tare gestionarea emoțiilor pentru că mai adăugăm ceva ce trebuie procesat pe lângă contextul de criză.
Ce îi sfătuiţi pe cei din linia întâi, cum să rămână echilibraţi în faţa expunerii cu noul coronavirus? Cum să-şi pondereze temerile, fricile şi frustrarea?
Cred că este o situație limită pentru ei. Este ceva despre care poate au citit, mai degrabă, în cărțile de istorie a medicinei și cred că puțini dintre ei s-au gândit că vor avea de gestionat o astfel de criză. Este natural să le fie frică, să fie speriați. Este despre viața lor și a celor dragi lor, pe de o parte și, pe de altă parte, despre jurământul pe care l-au făcut pentru a-și face meseria pentru care s-au pregătit atât de mult. Nu putem decât să le spunem că noi suntem atât de mulți care le apreciem munca și le suntem alături. Ba, mai mult decât atât, mulți specialiști din domeniul psihologiei suntem prezenți în acest proces pentru a le oferi suport emoțional gratuit prin mediile online, pentru a reuși să facă față cât mai eficient acestei perioade atât de încărcate nu doar cu oboseală fizică, dar și emoțională.
