Rana pe col – cauze, simptome si tratament
Displazia cervicala, frecvent denumita in termeni populari „rana pe col”, reprezinta o leziune precanceroasa localizata in invelisul epitelial care acopera cervixul. Mai este cunoscuta si sub denumirea medicala de neoplazie cervicala intraepiteliala sau leziuni precanceroase de col.
Afectiunea este asociata predominant cu prezenta infectiei persistente cu HPV (human papillomavirus – > virus cu transmitere sexuala) si este des intalnita la pacientele cu varste sub 30 de ani, desi poate aparea la orice varsta. De obicei, nu asociaza niciun simptom aparte care ar putea atrage atentia asupra problemei si este depistata frecvent la efectuarea testului Babes-Papanicolau de rutina. Totusi, pacientele nediagnosticate sau care nu primesc tratament corespunzator au un risc crecut de a dezvolta cancer de col uterin.
Cauzele displaziei cervicale
Studiile de specialitate au demonstrat o stransa relatie intre infectia persistenta cu HPV si diplazia de col uterin. HPV este o infectie frecvent intalnita atat la femei, cat si la barbati, activi sexual, frecvent cu varste sub 20 de ani. In majoritatea cazurilor, infectia este anihilata de sistemul imunitar. Dar, in unele cazuri, infectia persista si duce la displazie cervicala. Sunt cunoscute peste 120 de tipuri de HPV, insa 2 tipuri in special par sa fie asociate cu cancerul cervical – HPV 16 si HPV 18.
Transmiterea se face prin contact sexual de orice fel (vaginal, anal, rectal, oral) si prin contact piele-piele cu o persoana infectata.
Factori de risc
Infectia persistenta cu HPV reprezinta cel mai important factor de risc pentru displazia cervicala. La femei, factorii care duc la risc crescut de infectie persistenta cu HPV sunt: debut fraged al vietii sexuale, parteneri multipli, partener cu multiple partenere, comportament la risc, fumat. De asemenea, riscul creste la pacientii care au imunitatea scazuta: infectie HIV-SIDA, tratamente imunosupresive, transplant de organe.
Diagnosticul displaziei cervicale
Pacientele cu displazie de col uterin nu prezinta de obicei niciun simptom care sa atraga atentia asupra afectiunii. Diagnosticul se face prin efectuarea anuala a testului Babes-Papanicolau. In cazul unui test Babes-Papanicolau pozitiv pentru displazie de col, vor fi necesare teste suplimentare pentru stabilirea conduitei si tratamentului necesar: colposcopie, chiuretaj endocervical, genotipare de HPV si proceduri invazive biopsice (conizatie, electrocauterizare) cu rol de a exclude un posibil cancer invaziv.
Pentru clasificarea displaziilor de col uterin se foloseste sistemul Bethesda:
Celule atipice scuamoase
Celule atipice scuamoase de semnificatie nedeterminata (ASC-US)
Celule atipice scuamoase – nu pot exclude HSIL (ASC-H)
Leziune scuamoasa intraepiteliala de grad scazut (LGSIL or LSIL)
Leziune scuamoasa intraepiteliala de grad inalt (HGSIL or HSIL)
Carcinom scuamos
Celule glandulare atipice nespecificate (AGC-NOS)
Celule glandulare atipice, suspecte pentru AIS sau cancer (AGC-neoplastic)
Adenocarcinom in situ (AIS)
Displazia identificata la biopsia de col poarta numele de neoplazie cervicala intraepiteliala (CIN) si prezinta trei categorii: CIN I – displazie usoara; CIN II – displazie moderata; CIN III – displazie severa pana la carcinom in situ.
Tratamentul displaziei cervicale
Tratamentul displaziei cervicale depinde de mai multi factori, incluzand severitatea afectiunii si varsta pacientei. Pentru displazia moderata se poate adopta o conduita observationala. In caz de persistenta a leziunii sau virare in leziune mai severa, se impune tratamentul. Tratamentul poate presupune electrorezectie cu acul diatermic, conizatie, proceduri de criochirurgie si chiar histerectomie.
Prognostic
Prin diagnostic precoce si tratament potrivit, majoritatea cazurilor de displazie cervicala sunt rezolvate. Fara tratament, displazia cervicala severa poate degenera in cancer invaziv. Poate dura pana la 10 ani sau mai mult pentru ca o displazie cervicala sa degenereze in cancer invaziv.
Text: Dr Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie
