Rezonanta emotionala. Cum si ce se intampla…
Ati observat vreodata ca o stare emotionala pare sa se hraneasca singura? Furia de pilda, declansata la vederea pisicii care paseste pe langa vaza ta favorita se alimenteaza cu ganduri despre toate lucrurile enervante pe care le-a facut pana in prezent. Priviti neajutorati la tarcoalele pe care le da in jurul vezei si va ganditi la tot ceea ce face ca sa va supere si deveniti din ce in ce mai nervosi.
In relatiile interumane, astfel de experiente conduc la ceea ce un psiholog popular a incadrat ca un fenomen asemanator „chiuvetei de bucatarie”: sotul si sotia se afla intr-o discutie despre un incident recent iar in loc sa rezolve aceasta problema (sa o delimiteze si sa o abordeze strict) aduc in discutie si alte incidente sau alte lucruri care nu au legatura cu incidentul prezent, dar care le-a produs acelasi fel de furie.
Mania, ca si alte emotii, cauzeaza senzatii fizice specifice. Foarte probabil ca senzatiile sunt rezultatul unor modificari electrochimice specifice in organism, eliberarea anumitor hormoni, iar aceste schimbari devin recunoscute de catre persoana nu individual, ci colectiv ca „furie”.
Ne simtim furiosi. Ne simtim tristi. Ne simtim bucurosi, etc.
Amintirile noastre sunt stimulate de asemanari. Recunoastem o fata familiara. Recunoastem o melodie veche. Creierul nostru face legaturi – sinapse – si conexiuni intre elemente similare si creaza modele. Modelarea recunoasterii este una dintre cele mai elementare facultati mentale. Uneori, tiparele pe care le recunoastem sunt complet in afara constiintei noastre, dar creierul nostru compara situatiile prezente sau senzatiile pe care le traim cu altele stocate deja, cautand asemanari pentru a-si putea organiza experientele in viata curenta. Atunci cand aceste similitudini sunt percepute, chiar si la nivel inconstient, toate elementele individuale devin mai usor accesibile constiintei noastre.
De exemplu: O nuanta speciala de roz in tapet ne aminteste de o alta experienta aparent fara legatura, pe care am avut-o de multa vreme, poate o femeie care purta adesea acea nuanta de ruj.
Mirosurile, deoarece sunt adesea dificil de descris in cuvinte, au un efect deosebit de puternic asupra memoriei noastre, fara a fi supuse unor procese rationale. O nuanta placuta de ruj (sau dimpotriva o nuanta respingatoare de ruj) ne poate aminti de parfumul ei si asta ne aminteste de o scena emotionala in ziua în care a plecat. Observarea tapetului intr-o camera ne aminteste de ea si de durerea noastra. Tapetul provoaca aceasta tristete.
O mare parte din experienta noastra zilnica este non-verbala. Uneori putem incerca din greu sa potrivim cuvinte pentru a descrie un eveniment altcuiva. Cealalta persoana poate sa nu detina acelasi sens pe care noi am intentionat sa il dam cuvintelor noastre, codarea mesajului verbal poate sa nu coincida intru totul cu decodarea si atunci chiar daca celalalt ne aude si ne intelege ceea ce am spus, este posibil sa nu primeasca aceeasi experienta emotionala. Pe de alta parte, un bun romancier, sau poet, sau muzician poate sa ne reaminteasca sentimente familiare prin crearea unor modele familiare in senzatiile noastre.
Exista un intreg limbaj pe care il dezvoltam in creierul si corpul nostru, un limbaj care este unic pentru noi, care poate fi aproximat numai atunci cand incercam sa comunicam cu ceilalti. O anumita nuanta de albastru imi aminteste de un anumit cer, intr-o anumita zi, cu o anumita persoana si o situatie emotionala speciala legata de aceasta. Albastrul pe care-l percepi tu stimuleaza o amintire total diferita in tine.
Deci, cand simtim brusc o emotie – frica, tristete, fericire – care poate fi irelevanta pentru situatia actuala, ar fi util sa exploram celelalte contexte ale acelei emotii. Foarte probabil exista un model. Poate nu are nimic de-a face cu ceea ce se intampla acum, dar este vorba de o rezonanta emotionala. „Nu-mi place acea persoana.. nu stiu de ce… este ceva despre felul in care isi piaptana parul….” si aceasta persoana ajunge sa fie exclusa din lista de prieteni pe acest criteriu. Indiferent daca vrem sau nu, daca credem sau nu, reactionam la oameni si experiente, percepem chiar si in mod diferit – datorita unor schimbari chimice subtile in corpul nostru si a unor sinapse vechi prafuite, ingropate profund sub constiinta noastra.
